Salveaza-ti sufletul
" Nu va temeti de cei ce ucid trupul,iar sufletul nu pot sa-l ucida ci temeti-va de acela care poate si trupul si sufletul sa le piarda in gheena."(Mt 10,28)
Pentru a-ti salva sufletul ai nevoie de credinta si de vointa. Fara credinta nu-l poti cunoaste pe Dumnezeu,iar fara vointa ta nici Dumnezeu nu te mantue. Mantuirea se primeste ca rasplata a credintei si faptelor bune pe care le-ai facut in viata aceasta.Sf Apostol Iacob scria:"nu vrei insa sa intelegi,omule usuratic ca credinta fara fapte este moarta?"(Iac 2,20)
Faptele sunt reflectarea credintei noastre in vita de zi cu zi in lumea in care traim,indiferent daca ea este buna sau rea. In acest sens noi chiar putem schimba lumea.dar mai intai trebuie sa ne schimban noi,...
Aceasta schimbare trebuie sa inceapa cu sufletul si sa se incheie cu trupul.De aceea proverbul spune "minte sanatoasa in trup sanatos"
.De ce trebuie sa-ti salvezi sufletul? Nimic nu e mai important de cat sufletul. De aceea intreba Iisus "ce poate da omul in schimb pentru sufletul sau."(Mt 16,26) Bineinteles ca nimic nu valoreaza cat sufletul caci nu poti cumpara cele spirituale cu lucruri materiale.
Sufletul este nemuritor,adica vesnic,si in esenta sa dumnezeiasca ramane acelasi. Trupul se schimba prin inviere adar cu acest suflet primit la nastere ne vom prezenta in fata Marelui Judecator,doar ca va fi incarcat ca un C D-iu cu toate faptele noastre,bune sau rele.
Credinta are rolul principal. Prin ea intai cunoastem pe Dumnezeu,apoi putem intra in legatura cu El. Fiind Duh Dumnezeu este omniprezent si primeste rugaciunile tuturor continuu. Pentru a putea sa ne rugam trebuie sa intram in legatura cu Biserica fiinca rugaciunea nu este simpla vorbarie. Deaceea Sf apostol Pavel scria romanilor:"De asemenea si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre,caci nu stim sa ne rugam cum trebuie,ci insusi Duhul se roaga pentru noi cu suspine negraite"(Rom.8.26)
Tocmai pentru aceasta Sf.Ap Iacob a compus Sfanta Liturghie,rugaciunea care se savarseste in Biserica Ortodoxa in fiecare zi de sarbatoare. De aici trebuie sa intelegem ca nu e deajuns sa stam in genunchi si sa insiram la cereri catre Dumnezeu si gata ne-am rugat .Nu luati exemplul sectarilor ci participati la rugaciunile facute de Sfanta Biserica.
Cel mai bun exemplu este Rugaciunea Domneasca "Tatal Nostru"in care gasim rugaciuni de preamarire a lui Dumnezeu,de invocare si de cerere,dar si promisiunea ca si noi vom ierta pe cei ce ne gresesc noua. Pe langa toate acestea in Sf Liturghi are loc si jertfa cea vesnica a Domnului Iisus prin painea si vinul care se transforma in insusi Trupul si Siangele Sau.
Acestea sunt doar pentru suflet ,care prin spovedanie se spala de pacte,ca sa poata primi iertarea pacatelor si intrarea in imparatia cerurilor.
Sufletul este nemuritor si nimic nu-l poate distruge,dar poate sa ajunga in iad,unde lipsit de iubirea Ctreatorului va fi chinuit vesnic (cf.Mt 25.46).
Nu trebuie sa ne lasam convinsi de "pocaitii" -sectarii- care spun ca sufletele nu stiu nimic si mor odata cu trupurile noastre. Nemurirea sufletelor este dovedita de urmatoarele texte biblice. Stiut fiind ca moartea este despartirea trupuli de suflet, invierea este intoarcerea sufletului la trup. Sf iacob scria:"Precum trupul fara de suflet este mort si credinta fara de fapte este moarta"(Iac,2,26)
-Lc 8.55. "Si sufletu (duhul) ei s-a intors si ea a inviat indata." Fica lui Iair murise. Domnul Iisus a stigat-o si ea a inviat prin intoarcerea sufletului ei,nu a primit altul. Daca odata cu ea murea si sufletul ,Domnul; ii dadea alt suflet. (De stiut ca in biblie se folosesc termenii de suflet si duh cu acelesi inteles).
-Fa. Ap. 2,27 "Caci nu vei lasa sufletul meu in locasul mortilor,nici nu vei da pe cel sfant al Tau sa vada stricaciunea." Textul este o reluare acelui din Ps.15.10 unde David vorbeste despre mantuirea celor credinciosi.
- Iov.34,14 "Daca Dumnezeu n-ar cugeta decat la Sine Insusisi daca ar lua inapoi la sine duhul Sau si suflarea Sa,toate fapturile ar pieri deodata si omul s-ar intoarce in tarana."
-Ecez 12,7." Si trupul sa se intoarca in pamant cum a fost,iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu Care l-a dat."Daca sufletul ar muri ce s-ar mai intoarce la Dumnezeu?
-Ap 6,9 " Si cand a deschis pecetea a cincea,am vazut,sub jertfelnic,sufletele celor junghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia pe care au dat-o". Aici este vorba despre martirii care s-au dat viata pentru predicarea cuvantului lui Dumnezeu si ale caror nume le gasim in calendarele ortodoxe. Deci trupurile lor fusesera omorate dar sufletele traiau in ceruri.
-1 Petru.3,18,19. "Caci si Hristos a suferit odata moartea pentru pacate,El Cel drept pentru cei nedrepti ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu,0morat fiind cu trupul,dar viu facut cu duhul,Cu care S-a coborat si a prapovaduit duhurilor tinute in inchisoare" Deci Iisus S-a coborat in seol sa propovaduiasca sufletelor care de pe vremea lui Noe asteptau mantuirea. Deci Iisus stia ca acele suflete exista ,traesc, acolo si deaceea S- a dus la ele. Sectarii care nu cred in existenta sufletelo dupa moarte trebuia sa-I spuna sa nu mai mearga degeaba acolo...!!!
Sufletele sunt cele care aud,stiu si constientizeaza ce se petrece pentru ca numai asa propovaduire domnului Iisus in seol a avut rost .
Iisus spunea;"Adevarat,adevarat va spun voua ca vine ceasul si acum este cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce vor auzi vor invia"(In 5,25). Asa si fiul vaduvei din Nain a auzit cand l-a strigat Iisus. Cine a auzit,trupul lui sau sufletul lui? Bineinteles ca sufletul,caci trupul era mort.(Lc.7,15).
Deaceea este foarte important sa ne salvam suflerul . Prin el vom auzi galsul Lui Iisus si trambita ingerului care ne va chema la invierea cea mare.
(cititi si articolele "despre spovedanie "si " Despre faptele bune "care sunt conditii sineqvanon pentru mantuire)
-
Saturday, December 10, 2011
Wednesday, December 7, 2011
Preocuparea noastra privind a doua venire a Domnului
Pe creştinul adevărat îl preocupă mai mult propriul sfârşit decât sfârşitul întregii lumi. El este conştient că cel mai important lucru constă în unirea cu Hristos, în participarea mistică la viaţa treimică. Codul "secret" al Bibliei este persoana lui Hristos care se descoperă în totalitate doar prin comuniunea şi împărtăşirea cu El, doar prin lăsarea acestei lumi şi unirea deplină cu El. Aşa cum lumea are un început, ea va avea şi un sfârşit. Însă Sfânta Scriptură ne spune că doar Dumnezeu cunoaşte acest timp (
Dar sosirea acestei clipe nu trebuie sa-I infricoseze pe oameni si sa alerge de la un cult la altul pentru a gasi o explicatie a acestui fenomen. Multi se intreaba poate de ce Biserica Ortodoxa nu se preocupa de acest eveniment,precum adventistii, anuntand ca el se apropie. Tinand credinciosii sub teroarea amenintarii ca va sosi acea zi n-ar face decat sa le sustraga atentia de la grjile vietii acesteia care este singura cale de manutire a sufletului si sa-i fac sa astepte zadarnic o zi care poate va veni dupa moarte lor.
Este usor de inteles din compararea celor doua invataturi,cea otodoxa si cea a cltului AZS, ca nu este posibil sa se faca o punte de legatura intre cele doua culte. Nimeni nu ar putea accepta ca Biserica Ortodoxa sa renunte la doctrinele stabilite de sfintii apostoli si sfintii parinti din primele veacuri crestine pentru pretinsele viziuni ale lui Hellen White din secolul al 17 lea.
Adventistii sustin ca a existat tot timpul o ramasita.Ei invata ca biserica universala est compusa din toti aceea care cred cu adevarat in Hristos,dar in zilele din urma,in zilele raspandirii apostziei,ramasita va fi chemata de Dumnezeu sa pazeasca poruncile lui Dumnezeusi credinta lui Iisus.Aceasta ramasita va anunta sosirea judecatii,va proclama salvarea prin Hristos si va vesti iminenta venire a dreptului Judecator.Tote acestea vin sa ii dea dreptul de a recunoaste ca ea este biserica a saptea din Apocalipsa, adica cea din Laodiceea.
Daca analizam textele biblice citate de ei (Rom 9,27; 11,5 si Ap 12,17) vedem ca este vorba de fapt despre semintiile lui Israel din care intr-adevar sa vor mantui 140 000 de persoane.`Luandu-si aceste prerogative, cultul adventist nu va reusi niciodata sa devina biserica nationala in nicio tara din lume.convingand majoritatea locuitorilor ca ei sunt adevarata biserica a lui Hristos..
Biserica Ortodoxa trebuie sa fie intotdeauna constienta de pericolul pe care il reprezinta acest cult in dorinta oamenilor de a se mantui si sa aiba in vedere instruirea preotilor si credinciosilor in cunoasterea si indepartarea acestuia. In catehezele si predicile rostite cu ocazia serviciului religios, preotii au datoria de a atrage atentia asupra invataturilor eretice difuzate de acest cult prin lectiile de evanghelizare, prin mass-media (Radio si TV Speranta) si prin brosurile impartite din poarta in poarta in mediul rural si din usa in usa in mediul urban.
Aceste actiuni ale lor au loc permanent, si acolo unde credinciosii ortodocsi nu sunt bine pregatiti acestia vor ceda insistentelor pretinsilor trimis ai lui Dumnezeu. Discutiile – chiar contradictorii – pe baza textului Sfintei Scripturi pot constitui pentru ei dovada ca biserica ortodoxa respecta cu adevarat intreaga invatatura biblica si este urmasa bisericii infiintate de sfintii apostoli in ziua cincizecimii.
Chiar daca parohiile ortodoxe nu dispun de fonduri pentru evanghelizare, iar cadourile impartite de acest cult celor nevoiasi pot atrage multi oameni, o buna propovaduire a cuvantului lui Dumnezeu, cu dovezi scripturistice, poate zadarnici lupta frenetica a adventistilor de a atrage noi membrii.
Ca o dovada , dupa revolutie, cand ei credeau ca vor “cuceri
Divergente intre invatatura Bisericii Ortodoxe si cultul adventist privind a doua venire a Domnului
Studiind cultul A.Z.S. atat pe baza Sfintei Scripturi, dar si a docmelor Bisericii Crestine din primele veacuri, cat si al scrierilor parintilor apostolici este foarte greu de gasit puncte comune cu cultul ortodox.Teologia ortodoxa fixata in primele secole crestine s-a luptat odata cu toate aceste erezi si de aceea si-a stabilit invatatura bazata pe Sfanta Scriptura in docme. Cea mai simpla, dar cuprinzatoare marturisire de credinta ortodoxa este Crezul. La cultul adventist nu gasim o astfel de marturisire, totul bazandu-se pe “alergarea” de la un text la altul pentru ca sa se dea intelesul dorit invataturii lor.In timp au existat mai multe marturisiri de credinta care au fost schimbate mereu.
În 1872, Bisericii adventiştilor de ziua a şaptea din
În urma cererilor insistente din partea conducătorilor bisericii adventiste din Africa, pentru prezentarea unei declaraţii sau mărturisiri de credinţă, care să ajute oficialităţile guvernamentale şi pe altii la o mai clara înţelegere a bisericii noastre, un comitet de patru persoane, incluzând şi pe preşedintele Conferinţei Generale, a pregătit o declaraţie cuprinzând „principalele elemente” ale credinţei, aşa cum „pot fi ele rezumate”. Această declaraţie, cuprinzând 22 de puncte fundamentale de credinţa, a fost publicată prima dată în Anuarul din 1931 şi a rămas neschimbată pâna în 1980, când sesiunea Conferinţei Generale a înlocuit această declaraţie a punctelor fundamentale de credinţă cu altă asemănătoare, dar mai cuprinzătoare, formulată în 27 de paragrafe, grupate sub titlul: „Puncte fundamentale de credinţă ale adventiştilor de ziua a şaptea”.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea mărturiseşte credinţa trinitară şi cristologică a primelor Simboluri creştine. Ea acceptă şi mărturiseşte, de asemenea, doctrinele protestante exemplificate în formula „Sola Scriptura, Sola Fide, Sola Gratia” (Numai Scriptura, Numai Credinţa, Numai Harul). După falimentul profeţiilor lui Miller, Biserica n-a mai propus şi nici azi nu mai propune date privitoare la revenirea lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că nu pune accent pe istoricitatea acestui eveniment şi pe necesitatea convertirii personale în vederea întâlnirii cu Dumnezeu. Pentru această Biserică Decalogul este proclamat ca legea morală supremă pentru întreaga omenire. Ziua a şaptea a săptămânii, zi dedicată odihnei este sâmbăta Sabatul şi nu duminica, aşa cum au celelalte Biserici creştine.
Vorbind de convergente, putem spune ca ne unesc doua lucruri:
· Credinta in Iisus Hristos;si
· Credinta in a doua venire a Sa.
Referitor la credinta in Iisus putem remarca faptul ca multe invataturi ale
Raiul incepe cu mileniul si de fapt dupa aceea nimeni nu mai intra in el. Nu putem intelege rostul acelui mileniu, daca la sfarsitul lui cei nelegiuiti inviaza pentru a fii distrusi – omorati- din nou. Cu o mie de ani mai devreme sau mai tarziu, soarta este aceeasi.
Iadul pentru credinciosii adventisti este de fapt doar o amenintare, el nu este vesnic, deoarece nu exista, ci cei necredinciosi vor pieri odata cu Satan si ingerii lui dupa lupta Archmaghedonului. Toate afirmatiile Domnului Iisus despre vesnicia iadului, pentru ei sunt simple simboluri care vor de fapt sa arate hotararea lui Dumnezeu de ai distruge pe necredinciosi si pe Satan.Si totusi in ceea ce priveste pedepsele primate dupa judecata cea mare (de executare) unii vor patimi putin iar altiimult dupa gravitatea faptelor. Nici Hellena W nu a fost hotarata daca pedeapsa dureaza mult sau putin si daca este sau nu vasnica.
Sfanta impartasanie, sfantul trup si sfantul sange al Domnului, in invatatura adventista nu este o realitate in painea si vinul cinei. Painea, nedospita, si vinul, nefermentat, sunt doar simboluri. Toate acestea pentru ca ei nu cred in lucrarea de sfintire a Sfantului Duh si nu exista nimic sfintit in lumea aceasta. De fapt neavand succesiune apostolica ei nu au primit darul preotiei si nu pot face sintiri,iar neputinta o explica prin inexistenta acestei lucrari.
Judecata cea mare, care este de fapt o analiza a dosarelor tuturor, nu este facuta de cei douazeci si patru de batrani conform Apocalipsei. Aceasta fiind in judecata de cercetare si cea de executare si are loc in Sanctuarul Ceresc inainte de invierea mortilor si in timpul mileniului. Nu intelegem de ce in timpul mileniului sunt iar judecate dosarele celor neprihaniti, daca dupa mileniu nu mai intra nimeni in rai,iar la prima judecata s-a stabilit soarta fiecaruia.Daca s-ar cerde in iertarea pacatelor sufletelor moarte in urma rugaciunilor facute de biserica si de urmasii acestora,atunci rejudecarea ar avea un sens. Dar ei nu cred in astfel de rugaciuni,chiar daca le gasim in Sfanta Scriptura la Neemia,si nu accepta iertarea sufletelor. (Neemia 9,2)
Invatatura despre natura omului este total deosebita de cea ortodoxa. Adventistii sustin ca omul nu are suflet nemuritor, contrazicand textul din Ecleziast 7,12 si altele in care se spune ca trupul se intoarce in tarana, iar sufletul se intoarce la Dumnezeu.In conceptia lor se porneste dela temenul “suflare de viata”prin care Dumnezeu l-a facut pe om si se considera ca de fapt omul e un suflet viu iar la moarte i se ia aceasta suflare.
In cartea Galuileianul ,Lucian Cristescu arata ca omul nu are decat suflare de viata care daca se ia de la el ramane doar tarana din care a fost facut,vrand sa se inteleaga prin aceasta suflare decat faptul ca omul respire si ca de fapt in om nu exista niciun suflet. Facand o schema in care omul este suma dintre tarana si suflare care da un suflet viu,reese ca la moarte prin disparitia suflarii dispsre si sufletul ramanand tarana.[1]
El recunoaste ca in Biblie apare termenul de suflet dar spune ca el ajunge in mormant odata cu trupul. Nu se tine cont ca in vechiul testament nu erea credinta in inviere si nici in existenta unui suflet personal. El spune ca sufletul ajungein groapa citand textile de la Iov33,22 si Ps.48,15, dar nu vrea sa studieze textul din psalmul 15,versetu10 unde se face deosebirea dintre suflet si trup. Acest text este folosit si de Sfantul apostol Pertru pentru a dovedi invierea Domnului.Psalmistul,inspirit de Duhul Sfant,stie ca dupa judecata particulara sufletul poate ajunge in iad,iar trupul sa fie dat putreziciunii. “Caci nu vei lasa sufletul meu in iad ,nici nu vei da pa cel sfant al Tau sa vada sticaciune” (F.ap.2,27).Daca urmarim acest subiect in cartile noului testament intelegem lamurit existenta acestui suflet personal si constient.In unele texte se foloseste termenul de duh inloc de suflet.Asa este cazul invierii ficei lui Iair.”Si duhul ei s-a intos si a inviat indata”(Lc.8.55)Despre Eutihie.cel care a cazut de la etajul al treilea Sfantul Apostol Pavel spune ca “nu va tulburati ca sufletu lui este in el”(F.Ap. 220,10). In apocalipsa sfintul apostol Ioan vede sufletele matirilor care au suferit pentru Dumnezeu,iar aceste sunt constiente discutand cu Dumnezeu.”Si cand a deschis pecetea a cincea am vazut sub jertfelnic sufletele celor injunghiati pentrucuvantul lui Dumnezeusi pentru marturia pe care au adus-o.Si strigau cu glas mare si ziceau:Pana cand Stapane sfinte si adevatate nu vei judeca si vei razbuna sangele nostrum fata de cei ce locuiesc pe pamant”(Ap.6,9-10)Deci aceasta discutie are loc inainte de inviere si sufletele martirilor sunt constiente.In capitolul 20 apar din nou sufletele acestea tot inainte de inviere.( Ap.20,14)
Sfantul Maxim Marturisitorul (+662) ,traind intr-o epoca framantata de multe dispute religioase ,scria in Epistola catre Prea Sfintitul si Prea FericitulArhiepiscop Ioan ca sufletul nu poate fi trupesc,corporal.Se face o deosebire totala intre materia corporala si substanta sufltului.Autorul expica diferenta intre cele doua elemente care compun omul,aratand ca:”sufletul e altceva dupa fiinta decat existenta organica a trupului si nu ca trup in trup,cum socotesc noii intelepti si dogmatisti celor ce nu pot fi dovedite,ci il contempla ca simplu si unitar in cele impartite si nehotarnicite si schimbator ca schimbator iar miscator ca avind spre ce se misca.”[2]
Ei sustin ca ideea sufletului nemuritor vine de la Platon si ii contrazic chiar pe inaintasii lor. W. Miller credea in nemurirea sufletului. Numai dupa ce au plecat din biserica metodista EWhite adera la conceptul de suflet inconstient,iar in anul1847 se pun bazele acestui concept si al al faptului ca iadul nu va fi vesnic
Dupa a ceasta invatatura inseamna ca Iisus a coborat degeaba in iad pentru a propovadui sufletelor care de la Noe Il asteptau pentru ca fiind moarte nu avea cui predica. (cf 1 Petru 3,18 – 20 ) Oare Iisus nu stia aceasta,sau Sfantul Petru a gresit si ar trebui scos acest text din Biblie?
.Despre inviere am arata ca sustin doua invieri: inainte si dupa mileniu, fara sa o mai punem la socoteala pe cea speciala dinnaintea invierii celor neprihaniti. Tot in manualul lor de docmatica gasim afirmatia ca de fapt mai e o inviere, inainte de a doua venire, a celor nelegiuiti care l-au torturat pe Iisus. Nu se spune ce se intampla cu acestia, inviaza, dar nu intra in mileniu, dar nici nu se spune daca mor sau nu. Ei au parte de o inviere speciala. Deci este vorba de trei invieri,cum am vazut in capitolul anterior.. Deci nu se intelege ce rost mai are judecata din timpul mileniului. Cei ce inviaza dupa mileniu au fost judecati de doua ori; odata la judecata de cercetare si apoi la judecata de executare. Toata aceasta invatatura adventista nu are un suport biblic negasindu-se in Sfanta Scriptura niciun text referitor la judecata de cercetare a dosasrelor sau la Cartea Mortilor, unde sunt trecute numele celor care n-au fost alesi pentru Cartea Vietii. Toate aceste invataturi intemeiate pe “viziunile”Elenei White aveau sa aduca mari dispute chiar in cultul Adventist aparand disensiuni. Una din cele mai mari dispute din adventism a fost inaugurată de întâlnirea de la Glacier View din 1980. Această criză a pornit de la cele 900 de pagini de cercetare ale lui Dr. Desmond Ford numite Daniel 8:14, the Investigative Judgment, and the
De pildă, alături de afirmaţiile ortodoxe ale persoanei, naturii şi lucrării lui Hristos, publicaţiile adventiste mai conţin de asemenea articole care susţin "arianismul" (doctrina creării Fiului de către Dumnezeu Tatăl, prima dată enunţată de Arius din Alexandria în sec. al IV-lea d. H., prin care l-a denumit "prima creatură a lui Dumnezeu"!), sau sugestia că Isus a avut o natură păcătoasă, teoria ispăşirii incomplete (neterminate), şi "galatianismul" (altfel numit "legalism", pentru că susţine mântuirea prin ţinerea legii şi apărut pentru prima dată în regiunea Galatei unde Pavel a predicat evanghelia apoi le-a scris creştinilor de acolo să o ţină aşa cum le-a transmis-o de prima dată), şi sectarianismul extrem.
Martin a susţinut că el poate documenta cu citate din abundenţă alte numeroase afirmaţii ce erau fără echivoc, eretice. Teologii adventişti au fost atât şocaţi cât şi înspăimântaţi de dovezile ce le-au fost prezentate. Pentru că adventismul pune un mare accent pe o progresivă înţelegere biblică, de-a lungul existenţei lor adventiştii au şovăit în adoptarea vreunui crez formal. Chiar şi mărturia lor de credinţă cunoscută sub numele de "27 de Crezuri Fundamentale" permite schimbarea şi revizuirea. Astfel din punct de vedere istoric se poate observa cum lipsa unui crez oficial (formal) şi sublinierea înţelegerii biblice progresive au făcut loc unui larg spectru de interpretări doctrinare aberante ce sunt răspândite printre adventişti. Ca şi în anii '50 şi astăzi această toleranţă faţă de vederile divergente şi uneori chiar faţă de cele eretice au afectat enorm unitatea şi sănătatea doctrinară a acestei denominaţiuni. Faptul acesta a devenit o problemă critică pentru evanghelicii prezenţi la dialog deoarece se găseau în imposibilitatea de a reprezenta corect adventismul lumii evanghelice, din moment ce chiar adventiştilor le lipsea consensul asupra doctrinelor lor.
La dialogul ce a avut loc între anii 1955-1956 Martin i-a mai acuzat pe adventişti de ambiguitate doctrinară în cel mai rău caz, sau de lipsă de disciplină doctrinară în rândurile lor, în cel mai bun caz! Atunci, evanghelicii au afirmat în faţa Conferinţei Generale a Adventismului de Ziua a Şaptea că dacă în rândurile lor se va mai îngădui susţinerea unor erezii ca cea a arianismului şi a galatianismului atunci îşi vor merita pe deplin calificativul teologic de "cult". Dar spre meritul lor, teologii adventişti prezenţi la acest dialog au repudiat poziţiile exprimate mai sus şi au promis că învăţăturile aberante aflate în contradicţie cu doctrinele declarate ale Adventismului de Ziua a Şaptea vor fi analizate de către Conferinţa Generală. Aceştia au mai afirmat şi că majoritatea acestor învăţături, dacă nu chiar toate, nu reprezintă teologia adventistă, ci doar exprimă opinia unora ce aparţineau, conform lui Froom, "facţiunii lunatice".
Ne mai amintind celelalte deosebiri de Biserica Ortodoxa, cum ar fi sarbatorile, animalele curate, bauturile si ritualul serviciului religios, cred ca ne-am facut o impresie despre marea deosebire dintre Biserica Ortodoxa si cultul adventist. Oricat am fi de intelegatori, in numele ecumenismului, nu putem trece peste toate acestea. Nici Origen (.185-254 e. c.) , cel care a sustinut ca in bunatatea Sa, Dumnezeu ar putea sa ierte si pe diavoli de pacatele lor, nu cred ca ar putea spune ca aceste invataturi adventiste sunt conforme cu biblia si pe acestia i-a ales Dumnezeu sa fie poporul Lui in detrimentul tuturor celorlalti crestini. Negasind puncte comune, nu pot sa existe discutii privind apropierea intre cele doua culte.
Se poate observa foarte usor si faptul ca aceal calcul referitor la cele 2300 de seri si dimineti este fortat:
- Anaizand datele istorice constatam ca Artaxerxes I a domnit intre anii 465 – 424 i.Hr. O domnie destul de frumoasa si cu multe victorii,dar si cu o bunastare pentru supusi.
- Urmarind textul din cartea Ezdra capitolele 1 si 2 aflam ca decretul de zidire a Iersalimului s-a dat “ in anul al douazecelea al regelui Artaxerxes” ( II Ezdra 1,1 si 2,1)
Punand cele doua date in corelare cu anul luat ca punct de reper pentru calculul facut de adventisti constatam ca lucrurile nu sunt clare.Scazand din anul 465,anul de urcare pe tron a lui Artaxerxes ,20 de ani, cum scrie Ezdra, ajungem la anul 445 i.Hr.. Aceleasi texte biblice le folosesc si adventistii,dar nu stiu cum au ajuns la anul 457 i.Hr. De fapt daca o luam invers,de la anul 1 spre anul 457 a.H conform textului din Daniel 9,25 putem scadea cele saizeci si noua de saptamani si rezulta acest an(457 I.Hr.) dar el nu corespunde cu realitatea bibilica. Oare cine a gresit,ei sau Dumnezeu?
Nici textul din Daniel 9,25 nu este explicit. Ingerul a pus:”Sa sti si sa intalegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pana la Cel Uns – Cel-Vestit - sunt sapte saptamani si saizeci si doua desaptamani.” La care eveniment se refera;la nastere sau la botez cand Iisus este facut cunascut lumii?
Apoi in versetul 26 ingerul a spus ca “dupa cele saizeci si doua de saptamani Cel Uns va piei fara sa se gaseasca vreo vina in El.”Deci Iisus trebuia sa moara in anul 27d.Hr.,fara a mai socoti cei patru ani pe care Dionisie Exiguul i-a omis la intocmirea calendarului. Di nou este o neconcordasnta cu textul Noului Testament unde Sfantul Luca scrie ca Iisus a fost boteza ca la 30 de ani cand a si inceput sa propovaduiasca.(Luca 3,23) De fapt la vechii evrei niciun tanar nu putea sa fie invatator (adica sa aiba ucenici) si sa citeasca in templu din Vechiul Testament daca nu avea 30 de ani. Deci si aici se face o eroare dar adventistii nu o observa caci altfel nu le-ar fi iesit calculele.
Verstul 27 vorbeste despre un legamant,dar si de incetarea jertfei in templu. Adventistii eronat calculeaza incetarea jertfei in anul 30 d.Hr. pentru ca ea a continuat pana in anul 70 cand a fost daramat templul si odata cu el intregul Ierusalim Deasemenea, introducerea acelei saptamani depaseste pe cele saizeci si doua anuntate in versetul 26. Referitor la incheierea unui legamant nu gasim nimic scris in Noul Testament.Tote aceste calcule sunt facute cu scopul de a-si acopri gresala facuta in 1844 si a se pretinde o grupare profetica.adventistii vorbesc cu multa convingere de spiritual prophetic al cultului lor dar mai ales de cel al Hellenei W.
Mileniul
Una din convingerile comune ale adventistilor cu multe alte grupari sectare din toate secolele este invatatura despre milleniu. Mileniul este imparatia de o mie de ani a celor gasiti neprihaniti la judecata de cercetare, inviati inaintea celor necredinciosi. Aceasta imparatie va avea loc in perioada dintre cele doua invieri. Locul este inca incert, in unele carti se spune ca aceasta imparatie va fi in cer in timp ce Satan va umbla nebun pe pamantul gol.
In aceasta mie de ani, se face judecata celor nelegiuiti. Cand judecata mortilor nelegiuiti s-a incheiat la sfarsitul celor o mie de ani Domnu Iisus a parasit cetatea iar sfintii si un alai al ostirii ingeresti L-au urmat” [1]
Dupa aceasta are loc a doua inviere. Deci cei necredinciosi nu pot sa ia parte la judecata lor pentru ca trupurile nu inviasera, iar dupa invatatura adventista, sufletele nu stiu nimic. De fapt au fost judecate doar numele sau dosarele lor. Oare Hellena W nu a citit niciodata ce spunea Domnul despre aceasta judecata?In Evanghelia dupa Matei si locurile paralele Iisus a spus clar ca la judecata viitoare vor lua paret toate neamurile si va avea loc un dialog intre El si oameni.( Mat 25,31-46).
Invierea a doua este acum gata pregatita. Ea are loc doar dupa ce mortii fusesera judecati si este facuta doar pentru a-i aduce pe acestia sa ia parte la rasplata si la lupta lui Satan impotriva cetatii Ierusalimului. Dupa unele manuale, se face o noua judecata. “Inteaga lume nelegiuita va sta la bara de judecata ,dar neavand cine sa-I apere sunt acuzati de inalta tradare impotriva guvernarii cerului,. Sentinta este fara de apel si ei urmeaza sa moara din nou.
Dupa aceasta urmeaz moartea a doua, unii sunt nimiciti intr-o clipa,altii sufera multe zile fiecare fiind pedepsit dupa faptele lor.
Credinta in domnia celor o mie de ani ii face pe adventisti sa spuna ca ei nu vor mai fi judecati pentru ca respecta cele 10 porunci si in principal sabatul.
In timpul celor o mie de ani, pamantul va fi gol si pustiu, iar Satan nu va mai putea sa ii ispiteasca. Nu se face nici o analogie intre mia de ani care poate fi o zi sau ziua de o mie de ani si nici nu se tine cont de semnificatia miei de ani, adica a vesniciei pentru textele biblice. (1 Petru 5,8)Interesant ca in cazul proorocirii lui Daniel o zi ei o considera un an, iar 2300 de zile sunt 2300 de ani, o saptamana inseamna 7 ani, iar aici o mie de ani ramane neschimbata.
Mai usor ar putea fi comparate aceste zile cu marimea zilelor creatiei pentruca ingerul asa le defineste.”Iar vedenia despre seri si despre dimineti care a fost spusa este adevarata ;tu insa pecetluieste vedenia , ca se va intamla dupa multe zile”(Dan8,26) Constatam ca se foloseste aceeasi delimitare a timpului ca si in perioada creatiei, seri si dimineti nu zile. Este vorba de zile ale lui Dumnezeu si nu ale oamenilor. Adam fiind creat in ziua a sasea, spere sfarsitul zilei, nu a prins nici o zi intreaga din acestea.
Toata aceasta invatatura vine sa ii convinga, mai ales pe cei necunoscatori, ca ei sunt protejati de Domnul Iisus Hristos pentru ca s-au pocait, si drept rasplata vor imparati cu El in cer o mie de ani. Din nicio explicatie a teologilor adventisti nu reiese care este rostul acestei imparati, daca in timpul ei pe pamant nu se intampla nimic:
· Odata inviati ei, timpul pentru celorlalti inceteaza, pentru ca cei vii au murit, iar cei morti nu vor invia pana ce nu se termina mia de ani;
· Pamantul va fi pustiu. Doar Satan cu ingerii lui, care fiind duhuri nu au nevoie de pamant sa stea pe el il vor stapani.
· Dupa terminarea mileniului va avea loc invierea cea mare a nelegiuitilor.
Cele doua judecati au fost numite astfel:
§ Judecata de cercetare, care a inceput in 1844 si se desfasoara si astazi;
§ Judecata de executare, care este activitatea principala a Mantuitorului in timpul mileniului.
Contrar cu invatatura Domnului, la judecata de executare nu iau parte oamenii. Un predicator imi explica modul desfasurarii lor astfel: din 1844 se judeca dosarele celor care au trait si vor trai pana la prima inviere, iar in timpul mileniului se judeca dosarele celor ce vor invia dupa terminarea mileniului.In manualul de docmatica al cultului adventist A.Z.S. gasim scis ca aceasta judecata de executare ,desfasurata in timpul mileniului,este pentru cei nelegiuit fiindca au refuzat harul mantuitor.
Chiar daca in Sfanta Scriptura nu apare nimic despre aceste dosare, ei nu pot da alta explicatie pentru judecatile stabilite astfel, care se fac in lipsa oamenilor. Fiind judecati in lipsa, oamenii nu au nicio posibilitate de a-si dovedi vinovatia sau nevinovatia. Nu stim nici daca Satan – cel ce-i paraste pe oameni in fata lui Dumnezeu – ia parte la aceste judecati. In Sfanta Scriptura, in cartea Iov avem discutia dintre Satan si Dumnezeu despre Iov. Ori in aceasta invatatura Satan nu apare ca luand parte nici la judecata de cercetare,ca paras,nici la cea de executare.
În ce priveşte împărăţia de o mie de ani, dacă urmărim contextul, vedem că ea va fi după a doua venire a Domnului Isus pe pământ (Apocalipsa 19). Versetul 9 din capitolul 20 ne arată clar că împărăţia de 1000 de ani va fi pe pământ: Cînd se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, cari sînt în cele patru colţuri ale pămîntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării. Şi ei s-au suit pe faţa pămîntului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea prea iubită. Dar din cer s-a pogorît un foc care i-a mistuit. (Apocalipsa 20:7-9)
După cum se vede din versetul 9, tabăra sfinţilor în perioada împărăţiei de 1000 ani va fi pe pământ.Cuvântul lui Dumnezeu este extraordinar de frumos si Dumnezeu ne-a dat şi Duhul Sfânt care ne călăuzeşte în tot adevărul şi ne descoperă lucrurile viitoare.Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan 16:13)
Convingerile cultului adventist privind impinirea smnelor profetice referitoare la a doua venire a Domnului.
Convinsi in totalitate ca anul 1844 a fost hotarat pentru venirea Domnului, ei sustin ca profetiile biblice s-au implinit atunci. Intrebati ce semne se vor arata la a doua venire daca cele anuntate s-au implinit atunci, ei nu pot da un raspuns clar. Implinirea semnelor anuntate de Iisus pentru sfarsitur veacurilor au fost si sunt descrise amanuntit in cartile de propaganda adventista. Toate acestea erau descrise cu lux de amanunt pentru a convinge ca anul 1843 apoi1844 este anul venirii Domnului.
Descrierea trebuia sa convinga pe cititori ca s-a implinit proorocirea lui Daniel si sa se pregateasca de sfarsitul veacurilor. Pornindu-se de la discutia dintre Iisus si ucenici se face o analiza a textului din Evanghelia dupa Matei , capitolul 24, si se ajunge la concluzia ca s-a implinit semnul vestirii evangheliei la toate popoarele.”Proorocia lui Iisus ne arata destul de clar timpul cand trebuia sa aiba loc primul semn din cele amintite de el, intunecarea soarelul si a lunei, anume, indata dupa suferinta acelor zile, insa, “marele cutremur” vazut de Ioan trebuia sa aiba loc inainte de semnele din cer.
Prin reformatiunea din secolul al 16 lea s-a scurtat timpul suferintelor, cateva tari insa, s-au inchis ne mai admitand lucrarea producatoare de libertatea Cuvantului lui Dumnezeu si in locurile acelea persecutia a mai continuat. La sfarsitul secolului 17, la anul 1685, in Franta, s-a revocat edictul de la
Aceasta dovedire a prigoanei suferite de adventisti vrea sa arate ca se implinesc proorociile din apocalipsa, unde Satana persecuta poporul ales.
Constatam ca se face o legatura intre capitolul 24 din Evanghelia dupa Matei si capitolele din Apocalipsa care evoca evenimentele de la sfarsitul veacurilor.
Semnele sunt luate pe rand si analizate pentru o mai buna exemplificare. Primul este cutremurul anuntat in versetul 12 din Apocalipsa, capitolul 6. Adventistii au facut o analiza fortata a semnelor anuntate de Matei si le-a plasat in timp pentru a le iesi calculele dorite sa anunte ziua cea mare.Iata cum cutremurul din 1755 de la Lisabona devine semnul determinant ai venirii Domnului. Se face apel la declaratiile scrise ale diverselor persoane care au comentat evenimentul pentru a demonstra ca a fost un adevarat semn asa cum il anuntase Iisus Hristos, si nu un cutremur obisnuit ca cele de inainte sau cele ce aveau sa urmeze.
“Primul din seria de semne prezentate de Domnul ca aratand apropierea sfarsitului este descris in felul urmator in Apocalipsa: “Am vazut cand s-a desfacut al saselea sigiliu si iata ca s-a facut un mare cutremur pe pamant.” (Apocalipsa 6,12.) Versetele imediat inaintea acestuia descriu persecutia sfintilor lui Dumnezeu si timpul protestului si al reformei prin care zilele incercarii urmau sa fie scurtate. Atunci a avut loc primul dintre semnele amintite. Acesta corespunde intru totul celor spuse de Domnul, ca in data dupa trecerea acelor zile de persecutie urma sa se arate semnele venirii Domnului. Curand, dupa ce au incetat persecutiile a avut loc cutremurul de la Lisabona, cum este numit in general desi s-a intins mult peste hotarele Portugaliei. Este Foarte interesant ca ei extend perioada persecutiilor pana in secolul 17 cand trebuia potrivit interpretarii lor sa aiba loc cea de-a doua venire a Domnului.
In alte lucrari am gasit afirmatii ca persecutiile inca nu s-au terminat si ca ultima va fi cea a “ impunerii decretului
Asa se ajunge la concluzia ca acest cutremur a fost un semn al venirii Domnului, chiar daca inainte sau dupa au fost cutremure mai mari sau mai mici. Urmatorul semn analizat de ei este intunecarea soarelui si a luni din 1780 si 1783. Este vorba, bine inteles, de eclipsele de soare si de luna din acesti ani. Pornindu-se de la textul din Apocalipsa 6,12 , corelat cu Evanghelia dupa Matei, vrea sa se lase impresia ca acestea n-au fost eclipse obisnuite, ci au fost un semn special trimis de Dumnezeu.
“Potrivit cu cele aratate in lantul profetic, dupa cutremurul cel mare din 1755 din Europa, un alt semn s-a aratat, mai intai in America, iar dupa trei ani in Europa, dovedind ca sfarsitul este aproape. A fost minunata intunecare a soarelui care a avut loc exact la timpul prezis, adica indata dupa acele zile de stramtoare, sau cum zice Marcu, “in zilele acelea dupa stramtoarea aceea”. Intunecarea soarelui a avut loc in
Citand mai multe impresi din perioada respectiva, dar si fara o explicatie stintifica a modului de desfasurare a eclipselor se dovedeste ca acest fenomen a fost un semn al lui Dumnezeu. Marturiile celor care au asistat la eveniment vin sa intareasca aceasta, dar nimeni nu incearca sa dea o explicatie stintifica.
Luandu-se ca reper versetele 12 din Apocalipsa, capitolul 6 si 29 din Matei, capitolul 24, acest eveniment devine definitoriu prin amplitudinea pe care o are ca o implinire a profetiei.
“Aproximativ la ora 11 s-a facut un intuneric, care ne-a atras atentia si ne-a determinat sa facem observatii. Dupa o ora, fiind intr-o camera cu trei ferestre, fiecare cu 24 de ochiuri, privind toate spre miaza zi, rasarit, si fiind toate deschise nu puteam citi nici literele cele mai mari de tipar. Pe la ora 12 o lumanare asezata pe fereastra inca deschisa producea o umbra tot asa de puternica pe perete, incat se putea copia un profil tot asa de bine ca si noaptea. Pe la ora 1 pieri si ultima pata de lumina ce se vazuse pana atunci spre rasarit si inturnericul ajunse gradul cel mai mare .Pe la ora 2 am luat masa;aveam ferestrele deschise si pe masa doua lumanari aprinse.(...) Cam pe la ora trei lumina incepu sa creasca spre asfintit, norii se miscau mai repede si s-au colorat mai lucitor si mai rosu ca alta data.
Marturisirile celor care au asistat la eveniment vin sa intareasca convingerea celor neavizati ca este vorba despre un semn de la Dumnezeu, fara sa se faca explicarea stiintifica a fenomenului.
“Prezidentul Tim de la scoala superioara din Yale si el contemporan cu acest eveniment ne-a lasat descrierea unei din faptele istorice ale acelei zile: corpul legislativ din Conneticut era pe atunci in sesiune la
In nici una din afirmatile timpului nu se face referire la fenomenul eclipselor, cu toate ca acestea erau consemnate inca din secolele anterioare.
In seria acestor semne prin care adventistii erau siguri ca se anunta sfarsitul lumii se inscrie si fenomenul natural din 1833 pe care l-au consemnat contemporanii
Caderea stelelor, un eveniment deosebit pentru sfarsitul veacului al 18 lea avea sa ii surprinda pe multi necunoscatori ai astronomiei, considerand aceasta un semn al sfarsitului lumii.
“In vremea aceea, aparu in cer un semn mare care si el era prezis in cuvantul profetic. Despre semnul care trebuia sa urmeze intunecarii soarelui si a lunii, profetia lui Hristos spune: stelele vor cadea din cer (Matei 24,29). La 13 noiembrie 1833 a avut loc minunatul fenomen ceresc al caderii stelelor, inregistrat de catre oamenii de stiinta ca drept cel mai remarcabil fenomen din istoria astronomia lumii acesteia. Aratari meteoritice si roiuri de stele cazatoare s-au mai observat de mai multe ori in cursul veacurilor; dar marea ploaie de stele care a avut loc chiar in ordinea si timpul indicat de profetie , in 1833, adica dupa minunata intunecare de soare, constituie cea mai sublima aratare cereasca, impletit intotul cele spuse in Apocalipsa unde spune ca stelele cerului vor cadea pe pamant.”[6]
Descrierea amanuntita a evenimentului, data fara o explicare a fenomenului si fara o comparatie cu celalalte astfel de fenomene face pe oricine sa creada ca este un semn de la Dumnezeu. Bineinteles ca nu era prima cadere masiva de stele, si nici ultima. Pentru a-si intari convingerea ca aceasta cadere de stele este un semn Dumnezeiesc se da exemplul si cel similar din 1799, adica cu 34 de ani inainte.Autorul cartii recunoaste ca astfel de fenomene au avut loc si in 1799, si in 1766 si spune ca se astepta ca si in anul 1866 sa aiba loc o repetare a fenomenului. Nu intelegen dece mai face referire la anul 1866 daca erau convinsi ca in 1843 avea sa fie sfarsitul lumii.
Evenimentul s-a repetat, dar pentru ei, singurul care este un semn de la Dumnezeu este cel din 1833,in ceilalti ani cazand mai putine stele.
Bineanteles ca se tine cont si de implinirea visului lui Nabucodonosor in care se vesteste disparitia imperiilor pamantesti inainte de venirea Domnului. . Asemenea comparaţiei cu potopul, chipul metalic din visul lui Nebucadneţar înfăţişează modul cataclismic în care Domnul Hristos va stabili Împărăţia slavei
. Nebucadneţar a văzut un chip mare, al cărui cap „era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pîntecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mîini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului, şi le-a făcut bucăţi. Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărîmat împreună, şi sau făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vîntul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărîmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pămîntul" (Dan. 2, 32-35).
Prin acest vis, Dumnezeu a făcut lui Nebucadneţar o expunere succintă a istoriei omenirii. Între vremea sa şi stabilirea Împărăţiei veşnice a DomnuluiHristos (piatra), patru principale împărăţii sau imperii şi apoi un conglomerat de naţiuni slabe şi puternice vor ocupa, în mod consecutiv, scena lumii.
Chiar din zilele Domnului Hristos, comentatorii au identificat imperiile ca fiind: Babilon (605-539 î. e. n. ), Medo-Persia (539-331 î. e. n. ), Grecia (331-168 î. e. n. ) şi Roma (168 î. e. n. - 476 e. n. ). 1 Aşa cum s-a profetizat, nici un alt imperiu n-a urmat Imperiului Roman. În timpul secolelor patru şi cinci ale erei noastre, acesta s-a sfărîmat într-un număr de regate mici, ce au devenit mai tîrziu naţiunile Europei. De-a lungul veacurilor, conducători puternici - Carol cel Mare, Carol al V-lea, Napoleon, Kaizerul Wilhelm şi Hitler - au încercat să stabilească un alt imperiu. Dar fiecare dintre ei a eşuat, exact aşa cum a spus profeţia: „Dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul" (Dan. 2, 43).
În final, visul se concentrează asupra unui apogeu dramatic: aşezarea Împărăţiei celei veşnice a lui Dumnezeu. Piatra ce s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mîini reprezintă Împărăţia slavei Domnului Hristos (Dan. 7, 14; Apoc. 11, 15), care va fi stabilită la a doua venire, fără vreun efort omenesc. Împărăţia lui Hristos nu va exista în acelaşi timp cu vreun alt imperiu omenesc. Cînd El era pe pămînt, în perioada dominaţiei Imperiului Roman, împărăţia pietrei ce va sfărîma toate naţiunile nu venise încă. Numai după faza picioarelor de lut şi de fier, perioada naţiunilor împărţite, ea va veni. Ea urmează a fi stabilită la a doua venire, cînd Domnul Hristos va despărţi pe cei neprihăniţi de cei nelegiuiţi (Mat. 25, 31-34).Cînd El va veni, această piatră sau împărăţie „va izbi picioarele de fier şi de lut, va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii" şi „nici urmă nu s-a mai găsit din ele" (Dan. 2, 34. 44. 35). În adevăr, a doua venire este un eveniment ce va zgudui lumea.
Interesant este ca din acest comentariu lipseste Imperiul Bizantin. Oare fiind suparati pe Constantin celMare, care a dat libertate crstinismului sa serbeze duminica,ca n-a fost adventist nu vor sa recunoasca si acest imeriu? De fapt nu le-ar mai iesi socoteala cu a doua venire rezultata conform urmatorului calcul :
Coroborarea acestor semne i-a facut pe adventisti sa stabileasca in mod cert ca a sosit ziua cea mare. Ei anunta aceasta cu toata convingerea, iar ca sa fie si mai bine intelesi dovedesc si cu un calcul aritmetic exactitatea celor propovaduite. Pornind de la profetia lui Daniel (Dan 8,13-u) se face un calcul care duce la anul 1843 ca an al celei de-a doua veniri a Domnului. Calculul este bine aranjat incat, chiar facandu-se greseli se ajunge la anul 1843. Iata acest calcul.
Pornindu-se de la profetia celor 2300 de ani din Daniel 8,14 se fac eforturi pentru ca sa se ajunga in anul 1844 cu evenimentele descrise in Sfanta Scriptura. Astfel se trage o linie groasa care incepe din anul 457 I.Hr. , cand s-a ordinul pentu rezidirea Ierusalimului (Ezra 7,11) si se ajunge la anul botezului Domnului Iisus Hristos. Domnul Iisus a fost uns la botez in anul 27 d.Hr.. In mijlocul saptamanii a 70-a , anul 31 d.Hr., Domnul a fost rastignit si toate jertfele in temple au incetat.
i.Hr. 
“Linia cea groasa din desenul de mai sus reprezinta perioada de 2300 zile – ani, cea mai lunga perioada din Sfanta Scriptura. Ea incepe de la anul 457 cand se da ordinul pentru rezidirea Ierusalimului, Ezra 7,11 – 26 ; Dan 9,25. De atunci masuram intai 7 saptamani (47 ani) spre a ajunge la anul implinirii. Acestia sunt o parte din cele 69 saptamani (483 ani), care ajung pana la Mesia, Unsul. Domnul Iisus fu uns la botez in anul 27 d.Hr. Matei 3,13-17; Fapte 10,38. In mijlocul saptamani a 70-a (31 d.Hr) Domnul fu rastignit; prin aceasta s-au desfintat toate jertfele in templele sau bisericile pamantesti. Daniel 9,26,27. Restul de 3 ani si jumatate din saptamana a 70-a ajung pana in anul 43 d.Hr. cand a fost ucis cu pietre Stefan si incepu prigoana crestinilor din Ierusalim. Fapte 7,59.
Cu aceasta s-a terminat insa si cele 70 de saptamani, adica 490 ani, timp de har socotit pentru poporul evreu.
Cele 70 de saptamani, insa, sunt o parte din cele 2300 zile. Ele ajung pana la anul 34 d.Hr., restul din cele 2300 zile, adica cei 1810 ani ajung pana in anul 1844. In anul acesta a inceput lucrarea de judecata sau curatirea sanctuarului ceresc. Apocalipsa 14,6,7. Chiar in data aceasta oamenii au ajuns la cunostinte lamurite cu privire la sanctuar si la serviciul de Mare Preot, mijlocitor al Domnului Hristos. Asadar, prin aceasta mare perioada profetica sunt bine stabilite patru evenimente importante: prima venire a Domnului, rastignirea, lepadarea evreilor ca natie si anul judecatii.”[7]
Se face o cronologie a timpului venirii Mantuitorului, pornindu-se nu de la primul, nici de la ultimul decret de rezidire a Ierusalimului pentru ca sa se ajunga ca anul 1844 sa fie anul celei de-a doua veniri.Conform datelor istorice s-au dat doua decrete pentru rezidirea templului si unul pentru zidirea ierusalimului.
Toate calculele conving pe cei neavizati ca anul 1844 este anuntat de prooroci si de Mantuitorul pentru instaurarea imparatiei cerului. Foarte multi naivi se alatura lui W. Miller si discipilor lui, daruindu-si averile, imbracandu-se in camasi albe si asteptand glasu arhanghelului si trambita ce avea sa vesteasca ziua Domnului.
Se vor mai face pronosticari, dar nu cu un impact prea mare in randul credinciosilor.
Totul a fost o mare deziluzie si chiar o pata asupra adventistilor pana cand Hellen White a venit cu o noua interpretare eronata a Sfintei Scripturi spunand ca intregul calcul a fost perfect si ca Iisus a venit, dar in Duh. Ea afirma ca Iisus a venit, dar de fapt e vorba de intrarea lui in Sfanta Sfintelor pentru curatirea Sanctuarului Ceresc.” [8]
Aceasta schimbare a interpretarii textelor din proorocirea lui Daniel avea sa dea elan adventistilor si sa ii mobilizeze pentru o activitate si mai sustinuta de prozelitism. Recunosc bucurosi ca au reusit sa dea sens acelei proorociri si acum asteapta si ei resemnati, dar fericiti cea de-a doua venire. Nu se mai hazardeaza sa faca pronosticuri, dar sustin cu tarie ca ei sunt poporul Domnului si vor imparti cu el o mie de ani dupa venirea Sa. Timpul acesteia este si pentru ei necunoscot.
In ceea ce priveste semnele venirii, spun ca s-au implinit, iar acum se vor implini cele din Apocalipsa, bineinteles ca nici judecata nu va mai fi, ei sustin ca aceasta a inceput in 1844 si continua si in prezent. Aceasta judecata este de fapt curatirea Sanctuarului Ceresc.
Numita judecata de cercetare, aceasta va fi insotita de cea de ispasire .Cand se deschid cartile rapoartelor de judecata viata tuturor celor ce au crezut in Iisus va fi revizuita inaintea lui Dumnezeu.Incepand cu cei care au trait cel dintai pe pamant,Avocatul nostrum prezinta cazurile tuturor in mod succesiv,terminand cu cei vii. Fiecare nume va fi amintit,fiecare caz va fi examinat in deaproape.
Unele nume vor fi admise altele respinse.Daca vor ramane in cartile de amintire pacate nemarturisite si neiertate numele acelora vor fi sterse din cartile vietii,iar rapoartele despre faptele bune ale lor vor disparea din carte de amintire a lui Dumnezeu.. Judecata se va inchia inainte de a doua venire si numai adventistii de ziua a 7 a marturisesc doctrina judecatii de cercetare.
Pentru a-si justifica aparitia lor in planul de mantuire al lui Dumnezeu adventistii sustin ca odata cu inceperea acestei judecati a aparut si implinirea unei prooroci din Apocalisa care prevede ridicarea unei miscari religioase noi. Aceasta miscare avea de fapt sa fie adevarata biserica a lui Dumnezeu . Cartea Apocalipsei descoperă faptul că o mare mişcare religioasă mondială se va ridica înainte de a doua venire. Înviziunea lui Ioan, un înger vestind revenirea Domnului Hristos simbolizează această mişcare. „Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o
Evanghelie vecinică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: ’Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor’. (Apoc. 14, 6. 7).
Mesajul în sine arată cînd trebuia să fie proclamat. Evanghelia veşnică a fost propovăduită în toate veacurile. Dar această solie, subliniind noţiunea de
judecată din Evanghelie, nu putea fi proclamată decît în timpul sfîrşitului, pentru că numai ea avertizează că „ceasul judecăţii a sosit".
Cartea lui Daniel ne informează că în timpul sfîrşitului profeţiile ei vor fi desigilate (Dan. 12, 4). Atunci oamenii vor înţelege tainele ei. Desigilarea a avut loc cînd perioada de 1260 de ani a dominaţiei papale a ajuns la sfîrşitul ei, odată cu captivitatea papei în anul 1798. Relaţia dintre exilul papei şi semnele din lumea naturală a determinat pe mulţi creştini să studieze profeţiile în legătură cu evenimentele ce duc la a doua venire, avînd ca rezultat o nouă şi profundă înţelegere a acestor profeţii.Această concentrare asupra celei de a doua veniri a dus şi la o reînviorare mondială a nădejdii advente. După cum Reformaţiunea a apărut în mod independent în diferite ţări în lumea creştină, tot aşa a fost şi cu mişcarea adventă. Natura mondială a acestei mişcări constituie unul dintre cele mai clare semne că revenirea Domnului Hristos se apropie. După cum Ioan Botezătorul a pregătit calea pentru prima venire a Domnului Hristos, tot astfel, mişcarea adventă pregăteşte calea pentru a doua Sa venire, vestind solia din Apocalipsa 14, 6-12, chemarea finală a lui Dumnezeu de a fi gata pentru glorioasa revenire a Mîntuitorului.
Odata implinite semnele prezise de Iisus pentru a doua venire adventistii au stabilit alte semene. Acestea sunt:starea religioasa,starea politica,criza economica si si criza morala.Implinirea lor este aproape si deci si a doua venire va avea loc curand.
[1] Petre Paulini, Timpul nostru in lumina profetiilor, Bucuresti, 1946, pag. 68-69.
[2] Petre Paulini, Timpul nostru in lumina profetiilor, Bucuresti, 1946, pag. 71-73.
[3] Petre Paulini, Timpul nostru in lumina profetiilor, Bucuresti, 1946, pag. 79-80.
[4] Petre Paulini, Timpul nostru in lumina profetiilor, Bucuresti, 1946, pag. 82.
[5] Petre Paulini, Timpul nostru in lumina profetiilor, Bucuresti, 1946, pag. 83.
[6] Petre Paulini, Timpul nostru in lumina profetiilor, Bucuresti, 1946, pag. 88.
[7] Petre Paulini, Timpul nostru in lumina profetiilor, Bucuresti, 1946, pag. 207- 208
[8] Moldovan Vilhelm. Manualul Doctrinelor Biblice A.Z.S. Bucuresti, 2003, pag. 119-121.
Subscribe to:
Posts (Atom)