Preocuparea noastra privind a doua venire a Domnului

Pe creştinul adevărat îl preocupă mai mult propriul sfârşit decât sfârşitul întregii lumi. El este conştient că cel mai important lucru constă în unirea cu Hristos, în participarea mistică la viaţa treimică. Codul "secret" al Bibliei este persoana lui Hristos care se descoperă în totalitate doar prin comuniunea şi împărtăşirea cu El, doar prin lăsarea acestei lumi şi unirea deplină cu El. Aşa cum lumea are un început, ea va avea şi un sfârşit. Însă Sfânta Scriptură ne spune că doar Dumnezeu cunoaşte acest timp (cf Mt. 24, 26). Nu este de folos omului să cunoască sfârşitul, căci altfel el ar fi fost anunţat. Sfârşitul lumii va veni când oamenii îşi vor întoarce cu totul faţa de la Dumnezeu, când ei vor prefera să fie singuri, închistaţi în autosuficienţă, fără iubire şi fără Dumnezeu. Când răul va atinge un maxim, atunci va veni sfârşitul. Atunci va veni de fapt Hristos pentru a nimici răul pentru totdeauna. Sfârşitul lumii nu înseamnă că aceasta va pieri, pentru că Dumnezeu nu creează nimic pentru a-l distruge mai apoi. În schimb, lumea se va curăţa ca prin foc, transformându-se în "cer nou şi pământ nou" (Ap. 21, 1). Nu se distruge, ci se transformă. Nimicindu-se păcatul şi moartea, această lume va fi accesibilă doar celor ce ştiu să trăiască fără ele, doar cei care nu s-au lipit de lucrurile acestei lumi care trece, ci de Hristos, Care "ieri şi azi şi în veci este acelaşi" (Ev. 13, 8). Doar cei care s-au umplut de El vor putea trăi viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.

Dar sosirea acestei clipe nu trebuie sa-I infricoseze pe oameni si sa alerge de la un cult la altul pentru a gasi o explicatie a acestui fenomen. Multi se intreaba poate de ce Biserica Ortodoxa nu se preocupa de acest eveniment,precum adventistii, anuntand ca el se apropie. Tinand credinciosii sub teroarea amenintarii ca va sosi acea zi n-ar face decat sa le sustraga atentia de la grjile vietii acesteia care este singura cale de manutire a sufletului si sa-i fac sa astepte zadarnic o zi care poate va veni dupa moarte lor.

Este usor de inteles din compararea celor doua invataturi,cea otodoxa si cea a cltului AZS, ca nu este posibil sa se faca o punte de legatura intre cele doua culte. Nimeni nu ar putea accepta ca Biserica Ortodoxa sa renunte la doctrinele stabilite de sfintii apostoli si sfintii parinti din primele veacuri crestine pentru pretinsele viziuni ale lui Hellen White din secolul al 17 lea.

Adventistii sustin ca a existat tot timpul o ramasita.Ei invata ca biserica universala est compusa din toti aceea care cred cu adevarat in Hristos,dar in zilele din urma,in zilele raspandirii apostziei,ramasita va fi chemata de Dumnezeu sa pazeasca poruncile lui Dumnezeusi credinta lui Iisus.Aceasta ramasita va anunta sosirea judecatii,va proclama salvarea prin Hristos si va vesti iminenta venire a dreptului Judecator.Tote acestea vin sa ii dea dreptul de a recunoaste ca ea este biserica a saptea din Apocalipsa, adica cea din Laodiceea.

Daca analizam textele biblice citate de ei (Rom 9,27; 11,5 si Ap 12,17) vedem ca este vorba de fapt despre semintiile lui Israel din care intr-adevar sa vor mantui 140 000 de persoane.`Luandu-si aceste prerogative, cultul adventist nu va reusi niciodata sa devina biserica nationala in nicio tara din lume.convingand majoritatea locuitorilor ca ei sunt adevarata biserica a lui Hristos..

Biserica Ortodoxa trebuie sa fie intotdeauna constienta de pericolul pe care il reprezinta acest cult in dorinta oamenilor de a se mantui si sa aiba in vedere instruirea preotilor si credinciosilor in cunoasterea si indepartarea acestuia. In catehezele si predicile rostite cu ocazia serviciului religios, preotii au datoria de a atrage atentia asupra invataturilor eretice difuzate de acest cult prin lectiile de evanghelizare, prin mass-media (Radio si TV Speranta) si prin brosurile impartite din poarta in poarta in mediul rural si din usa in usa in mediul urban.

Aceste actiuni ale lor au loc permanent, si acolo unde credinciosii ortodocsi nu sunt bine pregatiti acestia vor ceda insistentelor pretinsilor trimis ai lui Dumnezeu. Discutiile – chiar contradictorii – pe baza textului Sfintei Scripturi pot constitui pentru ei dovada ca biserica ortodoxa respecta cu adevarat intreaga invatatura biblica si este urmasa bisericii infiintate de sfintii apostoli in ziua cincizecimii.

Chiar daca parohiile ortodoxe nu dispun de fonduri pentru evanghelizare, iar cadourile impartite de acest cult celor nevoiasi pot atrage multi oameni, o buna propovaduire a cuvantului lui Dumnezeu, cu dovezi scripturistice, poate zadarnici lupta frenetica a adventistilor de a atrage noi membrii.

Ca o dovada , dupa revolutie, cand ei credeau ca vor “cuceri tara”, nu au reusit sa atraga decat un numar neinsemnat de adepti si aceea din randul celor necredinciosi si nevoiasi.tocmai datorita acestei bune propovaduiri a preotilor si chiar credinciosilor cu adevarat ortodocsi.