In perioada desfasurarii evenimentelor descrise in Vechiul Testament poporul evreu era constient atat de prima venire a Domnului (nasterea Lui) cat si de cea de a doua venire. Ambele evenimente sunt anuntate prin diverse proorociri care se vor implini cu precizie totala.
Daca nasterea Domnului s-a indeplinit cu precizie totala dovedindu-se veridicitatea proorociriloar, cea de-a doua venire nu este prea bine evidentiata. Urmarind proorocirile acestea si cunoscand cele scrise in Sfintele evanghelii am putea spune ca Iisus de fapt nu s-a indeplinit misiunea pe care o vestisera proorocii. Un cititor ne avizat. ar putea spune ca de fapt este vorba de doua persoane. Prima persoana ar fi de fapt jertfitorul, cel care va fi jertificat de Dumnezeu pentru pacatele oamenilor, iar cea de-a doua imparatul care va aduce pacea pe pamant. Astfel versetul 5 din Isaia capitolul 9 ni-L prezinta pe Mantuitorul prunc pentru ca versetul 6 si 7 sa vorbeasca despre activitatea pe care o va desfasura dupa cea de-a doua venire : “Caci Prunc ni s-a nascut noua, un Fiu s-a dat noua, a Carui stapanire este pe umarul lui si se cheama numele lui: Inger de mare sfat, Dumnezeu tare, Domn al pacii, Parintele veacului ce va sa fie. Si mare va fi stapanirea Lui si pacea Lui nu va avea hotar va imparati pe tronul si peste imparatia lui David, ca s-o intareasca si s-o intemeieze prin judecata si prin dreptate de acum si pana in veac” (Is. 9,5-6)
Neluandu-se in calcul jertfa, moartea si invierea, dar si cea de-a doua venire a Domnului s-ar putea crede ori ca pruncul Iisus nu si-a implinit menirea vestita de prooroc, ori ca trebuie asteptat un alt Mesia care sa indeplineasca aceasta profetie. De fapt pe aceste texte se intemeiaza convingerea evreilor ca Iisus n-a fost cel promis si asteapta si acum venirea mantuitorului.
Mult mai clar este exprimata convingerea celei de-a doua veniri in cartea Iov, unde acesta afirma “Dar eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu si ca El in ziua cea de pe urma, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea ce se destrama” (Iov 19,25)
Proorocul Daniel vesteste ridicarea unui rege vesnic care nu va fi nimicit niciodata si care nu va fi trecut la alt popor: “ El va sfarama si va nimici toate aceste regate si singur El va ramane in veci” (Dan 2,44). Vedeniile din capitolele 7, 8 si 12 prezinta atat lucrarea de judecata ce va avea loc la a doua venire a Domnului cat si semne ale acesteia, chiar si o data a ei, bineinteles profeica. La proorociile acestea se gasesc mai multe termene de indeplinire a profetiilor, dar calculul lor nu este la indemana oamenilor, fapt care a facut ca toate cele anuntate de diverse culte neoprotestante sa fie esecuri evidente. Chiar ingerul care l-a insotit si i-a talcuit din vedenii lui Daniel i-a zis: “Iar vedenia despre seri si despre dimineti care a fost spusa este adevarata, tu insa pecetluieste vedenia, ca se va intampla dupa multe zile.” (Dan 8,26)
Ultimul capitol al cartii profetului Daniel prezinta ziua cea mare in care mortii vor invia si se va face judecata cea dreapta a lui Dumnezeu, dupa cum va fi gasit fiecare scris in cartea vietii (cf Dan 12,1 si Ap 20,12).
Proorocul Zaharia a scris despre plansul si jalea care cuprinde pe fii lui Ishail atunci cand Il vor vedea pe Cel care l-au impuns cu sulita in coasta si vor primi duh de rugaciune si de milostivire de la Dumnezeu. A doua venire este vestita si in capitolul 14 unde chiar se precizeaza ca Domnul va pune picioarele
Nu se stie cat de preocupati au fost evreii de aceste proorocii privind a doua venire a Domnului, dar faptul ca atunci cand S-a nascut nu au vrut sa-L recunoasca, chiar daca in realitate se implineau profetiile referitoare la El, dovedeste ca fiind tinuti sub legea stricta a lui Moise nu indrazneau sa vada dincolo de realitatea zilei. Neprimind invatatura Domnului Iisus Hristos, bineinteles, n-au primit nici afirmatiile Lui despre a doua venire.
In cei trei ani de activitate Mantuitorul atat direct cat si in raspunsurile la intrebarile puse de apostoli a vestit imparatia Sa cea vesnica, locul unde va primi fiecare cele cuvenite, ca o rasplata a urmarii Lui.
Sfintii Apostoli L-au urmat din proprie convingere ca El este Fiul lui Dumnezeu iar pentru aceasta le promite ca vor fi acolo unde va fi si El (In 17,24)
In cele patru evanghelii a doua venire este anuntata chiar de Domnul Iisus atunci cand vorbeste despre sfarsitul lumii.
In capitolul 24 al evangheliei dupa Matei, Iisus le vorbeste ucenicilor intai despre daramarea Ierusalimului ( Mt 24, 2-21) apoi despre a doua venire. Aici gasim atat semnele cat si modul cum se va desfasura acest eveniment (Mt 24,27-31). Asa cum despre jertfa Sa le-a vorbit numai apostolilor si vestea celei de-a doua veniri este incredintata tot numai lor, pentru ca erau pregatiti sa o primeasca.Vorbin despre rasplatirea celor credinciosi Iisus vestes6te atat venirea Sa cat si judecata cea mare prin care se va face dreptate tuturor. Aceasta venire va fi intru slsva, precum spunea El.”Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti ingerii cu El,atunci va sedea pe tronul slavei
Sf. Evanghelist Marcu reia aceste evenimente descriindu-le la fel, atat daramarea Ierusalimului cat si a doua venire punand accent pe necesitatea privegherii pentru a nu fi luati prin surprindere. “Luati aminte ,privegheati si va rugati ca nu stiti cand va fi acea vreme” (Mc 13,2 – 37). Fiind in fata sinedriului pentru judecata Iisus a fost intrebat de arbiereu daca este El, Hristosul, Fiul Celui binecuvantat. Raspunsul a cuprins atat afirmatia cat si vestea celei de-a doua veniri. Iisus a raspuns: “Eu sunt si veti vedea pe Fiul Omului sezand de-a dreapta Celui Atotputernic si venind pe norii cerului” (Mc. 14,62).
Sf. Evanghelist Luca descrie la fel ca predecesorii sai evenimentul de la sfasitul lumii ca o premiza a vietii vesnice si “ca acestea sunt zilele razbunarii, ca se implineasca toate cele scrise” (Lc. 21,22). In Faptele Apostolilor Sf. Luca descrie scena inaltarii Domnului si discutia dintre ingeri si ucenici prin care acestia erau incredintati ca “Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (FAp 1,11). Daca invierea este punctul central din viata si activitatea Domnului Iisus Hristos, cea de-a doua venire este evenimentul care trebuie sa-i determine pe toti crestinii sa se pregateasca pentru acel moment.
Nu se putea ca istoria mantuirii sa se incheie cu inaltarea Domnului si cu promisiunea invierii tuturor. A fost necesar ca in planul de mantuire al lui Dumnezeu sa fie trecuta a doua venire pentru a desavarsi lucrarea inceputa de Iisus Hristos. Nimeni nu ar fi inteles cum s-ar fi realizat mantuirea fara acest eveniment si mai ales fara judecata cea mare. Numai atunci se vor indeplini proorociile care ni-L prezinta pe Iisus ca imparat vesnic si atotbiruitor al raului. Insasi rasplata credintei ar fi ramas ceva nedeslusit, mai ales pentru primii crestini care cu cat erau mai credinciosi cu atat erau mai prigoniti sau chiar omorati. Pentru ce si-ar fi dat ei viata daca rasplata nu ar fi fost pe masura.
Un rol important in constientizarea celei de-a doua veniri l-a avut Sf. Ap. Pavel, care in epistolele sale dovedeste ca acesta este telul credintei noastre intalnirea cu Domnul. Evenimentul este strans legat de invierea mortilor si judecata cea mare. Aceste trei momente nu se pot desparti fiind conditionate unul de celalalt. Toate impreuna desavarsesc lucrarea de mantuire si de fapt justifica necesitatea Invierii. Atat invierea Domnului cat si invierea cea de obste nu ar avea sens daca nu ar fi urmate de judecata si implicit de rasplata faptelor savarsite.
O simpla inviere pentru reluarea vietii acesteia plina de necazuri, boli, batranete si truda aproape ca nu incanta pe nimeni. Totul trebuie sa se desfasoare dupa un plan bine stabilit de Dumnezeu pentru ca cei credinciosi sa fie rasplatiti pentru sacrificiul adus de ei pe altarul credintei.
Toate acestea reies din espistolele paulime unde cea de-a doua venire apare si ca vestirea imparatiei lui Dumnezeu.
Imparatia lui Dumnezeu se va realiza numai in urma acestei veniri cand se va face dreptate Sf. Ap. Pavel le scrie romanilor “Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant” (Rom, 4,17).
Ori aceasta dreptate nu poate fi facuta decat prin judecata de la cea de-a doua venire. Altfel imparatia lui Dumnezeu nu s-ar deosebi de lumea aceasta in care raul convietuieste cu binele si credinta cu necredinta. De aceea este nevoie de a doua venire si de judecata cea mare ca acestea sa fie despartite, iar pacatele si moartea sa dispara pentru totdeauna.
Cea de-a doua venire va fi simultana cu invierea mortilor si schimbarea trupurilor vii. Astfel teologul D. Staniloae spune: “In acelasi timp vor iesi din sanurile pamantului transfigurate trupurile mortilor pnevmatizate si trupurile vii se vor transforma in trupuri inviate. Simultan va avea loc a doua venire a Domnului. Propriuzis lumina trupului Lui va preface chipul acesta al lumii si va fi cauza invierii mortilor. De aceea “ziua” in care au loc toate acestea se numeste ziua Domnului”[1].
In curiozitatea lor apostoli obisnuiti cu primirea multor taine L-au intrebat de mai multe ori cum va fi acest moment si cand va fi. “Spune-ne noua cand vor fi acestea si care este semnul venirii Tale si al sfarsitului veacului” (Matei 24,3).
Obisnuit cu astfel de intrebari Iisus le va da mai multe detalii in ceea ce priveste semnele si timpul implinirii. Sf. evanghelisti Matei, Marcu si Luca redau aceste convorbiri din care si noi intelegem ca evenimentul nu va fi o surprindere pentru nimeni. In primul rand toti trebuie sa fim constienti de iminenta lui dupa implinirea celorlalte profetii. Asa se explica descrierea celei de-a doua veniri strans legata de daramarea Ierusalimului care se va implini in anul 70 d.Hr. .
Sf. Evanghelist Matei in versetele 15-23 din capitolul 24 descrie caderea Ierusalimului si fuga evreilor in cele patru zari ale lumii. Din punct de vedere socio-politic a avut urmari pana in ziua de astazi. Excluzand aceste versete avem in acest capitol semnele implinirii celei de-a doua veniri.
Analizand fiecare verset constatam ca semnele acestui eveniment sunt mai multe si cu implicatii mai mari sau mai mici in determinarea timpului.
Pe primul loc se afla venirea proorocilor mincinosi. Acestia vor face multa agitatie si chiar vor reusi sa-i amageasca pe multi. Importanta acestui semn reiese din faptul ca Iisus insista asupra lui repetandu-l in 5 versete.
Daramarea Ierusalimului din anul 70 nu era strans legata de venirea proorocilor mincinosi pentru ca in principal evreii nu au crezut prea multi in Iisus devenind crestini, iar acesta avea sa implineasca numai la 37 de ani dupa invierea Domnului. In ceea ce priveste a doua venire proorocii mincinosi vor juca un rol foarte important. Vor aparea dispute privind interpretarea Sfintei Scripturi din primele secole, dar adevaratii prooroci mincinosi vor aparea dupa secolul XVI cand Biserica Catolica este framantata de aparitia luteranismului si apoi a celorlalte grupari protestante si neoprotestante. Foarte interesant este faptul ca din Biserica Ortodoxa nu au aparut grupari neoprotestante, dar nu inseamna ca ea a fost scutita de activitatea prozerita a celor veniti din catolicism.
Acesti prooroci au reusit si vor reusi in continuare sa ii amageasca pe multi. Si ei fac parte din planul lui Dumnezeu de a-i alege pe cei cu adevarat credinciosi de cei fatarnici. Iisus spunea: “Multi prooroci mincinosi se vor scula si vor amagi pe multi” (Matei 24,11). Aceasta amagire va creste nu numai dibacia acestora de a rastalmaci textele Sfintei Scripturi, dar si datorita ajutorului pe care Satan il va da. Acest ajutor se va materializa prin semne mari si minunile pe care slujitorii lui le vor face pentru a-i amagi chiar pe cei alesi (Matei 24,24). De fapt, lupta lui Satan este impotriva celor credinciosi – alesi – pentru ca cei necredinciosi sunt deja ai lui prin necredinta lor. Acest semn apare si in Evanghelia de la Marcu (Marcu 13,21-22), dar il gasim si in epistolele pauline ca un avertisment de care trebuie sa tina cont toti cei credinciosi. ( 2 Cor. 11-15 ; Efs. 5,6-7;
Lucrarea acestora va atrage mania lui Dumnezeu asupra celor care se vor lasa amagiti precum le scria Sfantul Apostol Pavel efesenilor: “Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte caci pentru aceasta vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.” (Ef. 5,6).
Acest semn nu va putea fi determinant pentru stabilirea timpului celei de-a doua veniri pentru ca prooroci mincinosi au existat in toata perioada Sfintei Scripturi. Profetii Isaia, Ieremia si Zaharia atrag atentia asupra activitatii nocive a acestora care va fi distrusa de Dumnezeu ( Is. 44,25; Ier. 50,36).
Semnul profetilor mincinosi s-a implinit si este inca in deplina desfasurare. Putem spune ca este intr-o faza foarte dezvoltata daca privim activitatea asidua pe care o duc gruparile neoprotestante de a racola cati mai multi credinciosi. Cei ce desfasoara aceste actiuni nu tin cont nici de textele biblice care avertizeaza ca vor veni aceste timpuri si credinciosii sa fie pregatiti pentru ele. Sfintii Apostoli au atras in nenumarate randuri atentia crestinilor sa fie pregatiti pentru a trece peste aceste pericole de a nu fi dusi in eroare.
Corintenilor, Sfantul Apostol Pavel, le scria: “Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos” (2 Cor. 11,13). “Dar Duhul graieste lamurit ca in vremurile de apoi unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor” (1 Tim.4,1). Asa ii scria Sfantul Apostol Pavel lui Timotei incercand sa ii arate ca nu are ce face pentru a inceta lucrarea lui Satan. De aici trebuie sa intelegem ca oricat va lupta Biserica prin ierarhi, preoti si credinciori tot nu va opri lucrarea de prozelitism a cultelor neoprotestante.
Odata ce Scriptura ne avertizeaza ca acestea vor fi si vor lua amploara in ultimele timpuri ar fi neverosimil sa credem ca ii putem noi opri. Ei trebuie sa isi faca lucrarea pana la sfarsit ca prin aceasta sa se cunoasca adevaratii crestini.
Biserica trebuie sa lupte printr-o pregatire cat mai buna a credinciosilor ca acestia sa stie cat mai bine sa deosebeasca un profet adevarat ( slujutor al Bisericii Ortodoxe) de ceilalti speculanti care profita de sentimentele religioase ale oamenilor. Sfantul Apostol Ioan scria sa cercetam duhurile pentru a nu fi dusi in eroare. Numai asa vom reusi sa stavilim aceasta avalansa de evanghelizare a cultelor neoprotestante.” Iubitilor nu dati crezare oricarui duh,ci cercetati duhurile daca sunt de la Dumnezeu fiindca multi proorci mincinosi au iesit in lume”(1 Ioan 4,1)
Urmatorul semn pe care l-a anuntat Domnul este razboiul. De cand se stie omenirea razboaiele au fost adevarate catastrofe produse de om. Urmarind istoria lumii constatam ca razboaiele sunt adevarate puncte principale in scurgerea timpului. Stiind aceasta Mantuitorul a spus: “ Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie, luati seama sa nu va speriati ca trebuie sa fie toate, dar nu este inca sfarsitul.” (Matei 24,6; Marcu 13,7).
Din aceste texte reiese ca razboaiele nu vor fi un semn sigur si nu vom putea spune niciodata care va fi razboiul dupa care va veni sfarsitul. Chiar daca in calculele facute de neoprotestanti pentru stabilirea datei celei de-a doua veniri razboaiele au fost luate ca puncte de reper nu putem spune decat ca ultimul razboi va fi cel al Harmaghedonului. Razboaie au fost si vor fi mereu, ele imbracand diverse forme si avand diverse scopuri. Ca si crestini, ne vor afecta cel mai mult cele in care se pierd vieti omenesti si cele duse de masonerie pentru distrugerea tuturor valorilor, inclusiv religioase, pentru a impune o ordine mondiala bazata pe puterea economica. De aceea semnul lor apare pe dolar, moneda mondiala in momentul aparitiei lor.
Ca si semn al celei de-a doua veniri constatam ca nici razboaiele nu sunt determinante, ele nu ne vor ajuta niciodata sa stabilim data acestui eveniment, nestiind cu precizie care va fi ultimul razboi. Poate ca de aceea Mantuitorul spunea: “Acestea trebuie sa fie, dar nu va fi sfarsitul, ci doar inceputul durerilor” (Marcu 13,7-8).
Inceputul durerilor pentru ca ele ne vor afecta intai viata lumeasca in care suntem ancorati prin dependenta noastra trupeasca de sistemele economice ale vremii,apoi sufleteste acestea ne vor afecta cand viata noastra religioasa va fi deranjata.
Dar oare aceasta lupta de evangheliare a gruparilor neoprotestante nu este un adevarat razboi psiho-religios care ne ataca pe toate caile. Zilnic in mass media, dar si prin propaganda din poarta in poarta, acest razboi face multe victime. Nu le omoara trupeste, dar sufleteste reuseste sa omoare precum spune Sfantul Evanghelist Ioan:” Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort” (Apocalipsa 3,1).
Acesta este adevaratul razboi caruia noi trebuie sa ii facem fata pentru a nu fi niste “morti” care nu mai traim pentru noi ci pentru altii, care la randul lor traiesc pentru a aduce victorie lui Satan, iar aceasta nu se va sfarsi decat in momentul in care Iisus va instaura pacea vesnica pe pamant (conform Apocalipsa 21,4).
Daca aceste evenimente menite sa ne anunte momentul celei de-a doua veniri nu sunt usor de interpretat, raportandu-le la viata de zi cu zi nici cele privind propovaduirea evangheliei la toate neamurile nu ne pot ajuta prea mult.
In timpul cand vorbea Iisus sau propovaduiau Sfintii Apostoli implinirea acestui semn parea aproape imposibil tinand cont de nivelul cultural al populatiei pamantului cat si de modul de transport. Dar timpul a trecut si progresul si-a spus cuvantul si pe acest plan. Astazi, atat prin mass media,dar si prin lucrarea Bisericii credinta a ajuns in toate zonele pamantului. Biblia s-a tradus in toate limbile lumii.
Propovaduirea evangheliei nu inseamna ca vor adera toate natiunile la invatatura cea adevarata. Este imposibil sa se ajunga la o convingere totala privind credinta in Iisus, dar asta nu inseamna ca sfarsitul nu va fi niciodata. Iisus nu spunea ca vor crede toti in Evanghelie ci doar ca vor auzi cuvantul Lui , unii vor crede, altii nu.
Aceasta propovaduire va fi “spre mantuire”, adica pentru ca cei ce o vor auzi sa nu poata spuna in clipa judecatii ca nu au stiut si nu sunt vinovati pentru necredinta lor. Auzirea lor este doar inceputul, pentru ca din aceasta trebuie sa vina credinta cea care ii va mantui (Romani 10,17).
Propovaduirea va fi pretutindeni precum scrie Sfantul Apostol Pavel in epistola catre romani: “ In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii vestirea lor” (Romani 10,18)
Am putea intelege de aici ca deja acest semn s-a implinit si venirea Domnului este aproape.
Omenirea totdeauna a crezut ca acest eveniment este aproape, dar din nefericire, putini s-au hotarat sa se pregateasca pentru el. Sensul acestui semn s-ar concretiza efectiv prin convingerea unui numar cat mai mare de persoane sa se pregateasca pentru primirea Domnului. Nu este lipsit de importanta nici continutul, sau mai bine zis, interpretarea evanghelica propovaduita. Sa nu uitam ca insasi textul Bibliei raspandit de neoprotestanti este modificat. Pentru a constata aceste modificari va invitam sa comparati textele de la Luca 2,14, 1 Corinteni 16,2 si Evrei 7,12 (etc.) cu tgextele in limba greaca si Latina tiparite inainte de 1800.
Aceasta este si cauza pentru care acele Biblii nu au consemnata nici editura si nici cultul care o editeaza ci doar
Dupa acest verset, din Matei 24, se va intercaleaza profetia privind caderea Ierusalimului. In versetul 15 se face trimitere la profetia lui Daniel “privind uraciunea pustiiri asezata in locul cel sfant”, adica templul din Ierusalim. Atunci avea sa inceapa caderea Ierusalimului si desfintarea poporului ales care va fi raspandit in toata lumea.
In anul 70 imparatul roman Vespasianus il lasa pe fiul sau Titus la conducerea armatei care ataca Ierusalimul si reuseste sa distruga si Templul Sfant. Acum inceteaza jertfa necurmata adusa de preotii Vechiului Testament.
Acest eveniment tragic nu ii va determina pe evrei sa se converteasca la crestinism. Sfintii Apostoli Petru si Pavel isi incheiasera activitatea de evanghelizare si nu reusisera sa ii convinga ca Iisus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu. In zadar le scria Sfantul Apostol Pavel ultima sa epistola caci ei isi vor invartosa inimile pana la sfarsit. “Daca veti auzi glasul Lui nu invartosati inimile voastre.... “ (Evrei 4,7).
Alt semn al judecatii este trambita, glasul trambitei de apoi. Dar intreaba unii din sfinti cate trambite vor fi; fiindca apostolul zice ca toti ne vom schimba la glasul trambitei de apoi, intr-o clipeala a ochilor. Iar Evanghelia spune asa : Cand va trimite Dumnezeu pe ingerii Sai cu trambite. Oare o trambita va fi ? Nu. Cand auzi glasul trambitei, este glasul lui Hristos. Iar cand auzi ca va trimite pe ingerii Sai cu trambite, aceste trambite vor fi purtate de milioane de ingeri. Care ingeri vor veni cu trambitele acestea ? Ne arata Sfantul Grigorie Teologul, si anume : ceata incepatoriilor sau a capeteniilor. Acestia sunt care pazesc acum hotarele imparatiilor lumii. Fiindca fiecare tara are ingerul sau, fiecare oras are ingerul sau, fiecare sat are ingerul sau, fiecare regiune are ingerul sau, cum arata dumnezeiestii Parinti.Acesti ingeri care pazesc satele, orasele, tinuturile si tarile sunt ingerii din ceata incepatoriilor.
Cea mai de jos este ceata ingerilor, a doua este ceata arhanghelilor si a treia este ceata capeteniilor sau a incepatoriilor. Aceasta misiune o au ei. Dupa cum stapaniile ocarmuiesc vazduhurile si vanturile, accestia pazesc hotarele limbilor. Este ceea ce a spus marele Prooroc Moise : Si au pus hotarele tarilor dupa numarul ingerilor lui Dumnezeu.
Dar nu numai fiecare
Ce vor face acesti ingeri la judecata ? Vor suna cu trambite de aur. Si auzi ce spune Sfantul Grigore Teologul in " Cuvant la Judecata de apoi ", cat de puternice vor fi aceste trambite : " Ce trambite, zice, vor fi acelea care vor spinteca vazduhurile, vor desparti stihiile, vor deschide mormintele, vor sfarama portile iadului, vor deschide deasupra portile cerului ? Atata cutremur va fi,incat se va clatina pamantul ca o frunza, cand vor incepe aceste trambite.
Toate popoarele vor fi atunci in mare spaima si, de-ar putea sa mai moara atunci, ar muri de mii de ori de glasul cel jalnic al trambitelor. Si cand vor suna aceste trambite, ganditi-va, se vor deschide mormintele de la inceputul zidirii lumii, de cand a murit primul om, pana astazi; si la glasul acestor trambite Duhul Sfant va veni sa invie pe toti oamenii de la inceputul zidirii lumii.
Corpul omului este facut din cele patru stihii : din pamant, din apa, din aer si din foc. La Judecata de apoi, intr-o clipeala a ochilor se vor preface trupurile noastre inapoi in aceste patru elemente din care au fost facute, cat am trai pe pamant. Aceste trambite, cand vor suna si vor scula toate popoarele de la zidirea lumii pe pamant si toti oamenii vor fi rapiti in vazduh, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel si vor sta intru intampinarea Domnului, ca pamantul nu-i va incapea, de-ar fi cat furnicile de mici. De aceea vor sta in vazduh, iar tronul judecatii va sta deasupra Vaii Plangerii.
Semnele de pe pamant vor fi completate de semnele cerului.Asa cum au participat la rastignirea Domnului,astrele vorlua parte si la evenimentulfinal al mantuirii.”Si vor fi semen in soare si in luna si in stele”(Lc21,25) Acest semn il gasim si in profetia lui Isaiaunde se vorbeste despre ziua maniei lui Dumnezeusi la alti prooroci ai Vechiului Testament.(Isaia 13,10
Sf Petru in cuvantarea rostita in ziua cincizecimei,preluand un citat din Ioilspunea ca vor fi minuni sus in cer si jos pe pamantsi”soarele se va schimba in intunericsi luna in sange inaintede a veni ziua Domnului cea mare si stralucita”(F ap 2,20) Acest semn este singurul care se va implini chiar inainte de a doaua venire,dar foarte aproape in timp.Odata implinit nu va mai ramane timp pentru pregatirea fiecaruia in vederea intampinarii Domnului.Conform textului din Apocalipsa capitolul6 versetele 12 si 13 acest eveniment face parte din cele ce se intampla in timpul celei dea doua veniriOmnenirea nu trbuie sa astepte acest semn pentru a se hotara sa-L primeasca pe Domnu Iisus pentru ca va fi prea tarziu ca sa mai aiba timp sa-si rascumpere pacatele prin fapte bune.
De fapt soarele acasta va disparea total pentru ca asa cum scrie in Apocalipsa in imparatia cerurilor nu va mai fi nevoie de soare pentruca lumina va veni din slava lui Dumnezeu.”(Ap 21,23-24.Omeneste vorbind noi nu intelegem viata fara soare,dar asa cum spun oamenii de stiinta soarele se poate stinge.Citind primul capitol din Sf Scriptura constatam ca in primele zile ale creatiei nu au fost luminatorii pe cer- soarele si luna. Ei au fost creati abia in ziua a patra. Plantele create in ziua a treia au crescut folosind lumina cosmica,cea care a fost prima creatie materiala a timpului.
Momentul disparitiei luminatorilor de pe bolta cereasca va fi insa prea tarziu pentru pentru a ne fi de folos in pregatire noastra in vederea primirii domnului Iisus.De aceea El spunea:”pri vegheati deci ca nu stiti in care zi vine domnul vostru”,privegherea insemnand pregatirea sufleteasca pentru a-L primi.(Mt24,42)
Iisus vorbeste despre o “stramtoare”in zilele din urma dar nu explica in ce consta aceasta,insa imediat va fi urmata de stingerea luminatorilor.”Iar indata dupa stramtoarea acelor zile soarele se va intuneca iar luna nu va maid a lumina ei”(Mt 24,19).Cu siguranta acest eveniment va fi chiar la implinirea timpului celei de-a doua veniri.Cerul si pamantul vor lua parte la acest sveniment pentruca intregul universeste coordonat de Dumnezeu.Atat la nasterea Mantuitorului cat si la rastignirea Sa au avut loc astfel de semene si cu atat mai mult vor avea loc la a doua venjre.Daca primele doua evenimente au fost localizate in puncte geografice limitate,cea de-a doua venire va fi univesala.Semnele se vor vedea de pe suprafata intregului pamant de toti locuitorii.
Pentru ca toti sa ia parte activ se va arata pe cer ultimul semn vizibil de oriunde. Acesta este “semnul Fiului Omului”care va face toate neamurile pamantului sa planga.”Atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului”(Mt 24,30)Au fost si vor fi inca discutiiprivind reprezentarea acestui semn.S-a v0rbit despre evanghelie,despre ziua a saptea,tablele Legii-cele zece porunci – date lui Moise si altele.
Sf Scriptura contine texte in care Dumnezeu a dat mai multe semen oamenilor prin Care sa se recunoasca dreptcredinciosii.
Primul semn este dat lui Avraam.El si tot cei de parte barbateasca din neamul lui terbuia sa se taie imprejur,acste fiind semn vesnic pentru ei.Nu este de mirare ca si in present evreii si mahomedanii se taie imprejur “Apoi Dumnezeu i-a zis lui Avraamiar tu si urmasiitai din neam in neam sa paziti legamantul Meu…….toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur.sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi.”(Fa. 17 ,9-11)
Crestinii nu mai folosesc acest semn pentru ca a fost inlocuit cu Sf botez asa cum au hotarat Sf apostoli si preotii care au luat parte la sinodul apostolic din anul 50 d Hr.(F ap 15,22-30) Majoritatae crestinilor nu au fost interesati de acest semn si nici gruparile neoprotestante nu au facut apel la el pentru a-si dovedi veridicitatea asa cu s-a intamplat cu ziua de odihna.Crestinii au primit in locul lui un semn mai important care se administreaza atat baetilor cat si fetelor. Asa cum circumciziunea se administra la opt zile si Sf Botez se administreaza copiilor la varste cat mai mici.Cultele neoprotestante se folosesc de botezul adultilor pentru a putea sa-i boteze din nou pe cei racolati dintre credinciosii Bisericii Ortodoxe sau Catolice.Ei argumenteaza ca Iisus a foat botezat la 27 de ani,dar si ei isi boteaza copii la varste sub 20 de ani.
Botezul pentru Biserica Ortodoxa si cea Catolica este o Sf Taina savarsindu-se dupa ritualul stabilit de sf parinti apastolici si aduce iertarea pacatului stramosesc si posibilitatea de a ne mantui in urma credintei si a faptelor bune de care vom da dovada in restul vietii. Fara acest “semn”nimeni nu poate sa intre in imparatia cerurilor. De aceea gasim in Noul Testament cazuri in care oameni maturi ereau botezati pentru ca atunci luau cunastinta de invatatura Domnului Iisus.Cultele neoprotestante sustin ca nimeni nu poate fi botezat daca nu poate marturisi singur credinta in Iisus,acesta fiind mijlocul prin care ii fac pe crediniosii altor culte sa se boteze a doua oara. Ei nu tin cont de faptul ca pe vremea sf apostol Pavel ereau uni care se botezau pentru cei dragi ail or care murisera inainte de a conoaste invatatura crestina. “Fiindca ce vor face cei ce se boteaza pentru cei morti?Daca mortii nu inviaza de ce se mai boteaza pentru ei?”(1 Cor 15,29)
Atat taierea imprejur cat si sfantul botez sunt semen prin care oamenii isi marturisesc credinta in Dumnezeu,dar nu au nicio legatura cu cea de-a doua venire si nu sunt semen care sa apara ce cer la sfarsitul veacurilor.Un alt semn este fulgerul pe care Dumnezeu l-a stbilit pentru incetarea potopului .(Fa 9,12-13) Nici acesta nu ne poate ajuta sa stbilim o data sigura pentru venirea Domnului.
Semnul care va anunta acest eveniment este legat atat de jertfa Doimnului cat si de alegerea celor credinciosi de cei necredinciosi. Cercetand Sf Scriptura gasim in cartea proorocului Iezechil acest semn poruncit de Dumnezeu.Hotarad sa curete cetatea de nelegiuiri Dumnezeu ii porunceste proorocului sa insemneze oamenii cei negajiti pentru a nu fi omorati.
Treci prin mijlocul cetatii,prin Ierusalim si insemnesza cu semnul crucii pe frunte pe oamenii care gem si care plang din cauza multor ticalosii care se savarsesc in mijlocul lui.”(Iez.9,4) Nu este o coincidenta faptul ca Iisus va fi rstignit pe o cruce.Prin aceasta pedeapsa arhiereii de la templul din Ierusalim au vrut sa –I aduca o mare jignire crezand ca astfel poporul Il va ura si Il va uita mai repede.
Crucificarea era folosita de romani pentru cei mai periculosi oameni care sfidau poruncile lor,pe proconsul sau pe imparat. Pilat recunoaste ca Iisus nu este vinovat de asa ceva,dar nu vrea sa se puna rau cu arhiereii,implinind astfel voia lui Dumnezeu pentru planl de mantuire.Crucificatrea ii va aduce lui Iisus prerogativul de “cel rastignit” adica cel insemnat cu crucea. Aceasta rastignire pentru Iisus nu este o jignire,ci este modul prin care duce cu sine pacatele noastre la Dumnezeu si ne da iertarea,pentruca El pentru pacatele noastre a acceptat sa fie rastignit.(R6,6si 2 P 3 18).
Sfantul apostol Pavael le scria galatenilor ca el se lauda cu crucea lui Iisus care pentru crestini a devenit un semn important iar pentru ceilalti nebunie.”Iar mie sa nu-mi fie a ma lauda decat numai in crucea Domnului Iisus Hristos prin care lumea este rastignita pentru mine si eu pentru lume. “(Gal 6,14) Acest semn pentru el devine ceva deosebit,un semn pe care il poarta pe trupul sau.( Gal 6,17) Iisus a sters pacatele noastre prin cruce biruind moartea, de aceea Sfanta Cruce este semnul biruintei si arma impotriva diavolilor.”Stergand zapisul ce era asupra noastra,care ne era potrivnic cu randuelile lui,si l-a luat din mijloc pironindu-l pe cruce.Dezbracand de putere incepatoriile si stapaniile,le-a dat de ocara in vazul tuturor biruind asupra lor prin cruce.”(
Sfanta Cruce este cea care l-a determinat pe imparatul Constantin cel Mare sa dea libertate crestinismului. Trecusera trei secole de la invierea Domnuluisi crestinii ereau prigoniti.la cererea evreilor din imperiu,de toti imparatiica fiind vinovati de orice nenorocire ce aparea in imperiu. Insasi imparatul Nero, cel ce a ordonat incendierea Romei, a dat vina pe crestini pentru dezasrtul produs.
In planul lui Dumnezeu imparatul Constantin cel Mare a avut un rol hotaritor.Pornise cu armatele spre Roma pentru a se bate cu Magsentiu care nu respectase intelegerea privind guvernarea imperiului.O oaste mica, in care erau multi crestini, se apropie de riul Milvius fara sorti de izbinda.Constantin cel Mare nu avea nici trupe precum rivalul sau,dar nici dotarea militara pentru a-l invinge.Inainte de ziua asaltului, ziua in amiaza mare,imparatul iese din cort alarmat de propiile garzi pentru a vedea un semn care a aparut pe cer.Uimit imparatul vede pe cer un semn in jurul caruia scria:”Prin aceast vei invinge”.Semnul respective erea o cruce stralucitoare care acoperea lumina soarelui. Odata cu el intreaga oaste vede minunea .Crestinii isi dau seama cine face minunea si s e inchina ca in fata lui Dumnezeu.Imparatul da ordin sa I se aduca oamenii care pot interpreta semnul acresta necunoscut pentru el. Sacerdotii care il insoteau s-au retras spunind ca nu cunosc semnificatia acestui semn. Atunci s-a facut apel la crestinii care erau foarte bucurosi ca Dumneze le aratase un semn ceresc.Nu stiau ca aceast era sfarsitul prigoanei,dar se convingeau inca odata ca Dumnezeu nu i-a parasit si ii va ajuta.
Imparatul ramane uimit de cele spuse de crestin despre sfanta cruce si despre Iisus cel rastignit si inviatsi la indemnul lor da ordin sa se puna semnul sfant pe toate steagurile,spunindu-I ca acesta este semnul biruintei.
Nu se stie cata incredere a avut imparatul in cele spuse de ei,dar ,dupa cum descrie cele intamplte scriitorul istoric Eusebiu,a dat ordin sa se faca cele spuse de crestini.Tot ca o minune oastea lui Constantin cel Mare invinge oastea numeroasa a lui Magsentiu pe raul Milvius si intra triumfatoare in Roma.Pentruca acum sunt invinsi si zeii din templele romane crestinii il sfatuesc pe imparat sa paraseasca Roma cea plina de zeitati false si sa construiasca un oras nou, crestin, care sa-I poarte numel. Asa a aparut Constantinopolul ,cetatea crestin,noua capitala a Imperiului Bizantin.
Cu aceasta oczie Dumnezeu confirma inca odata puterea sfinte cruci si dovedeaste tuturor celor credinciosi ca avcesta este un semn sfant- ales-care trebuie respectat.
Si de aici intelegem ca in textul de la Matei 24,30 cand Iisus vorbeste de “semnul Fiului Omului”se refera de fapt la sfanta cruce.
Studiind cultura si obiceiurile popoarelor orientale constatam ca se practica binecuvantarea celor mici de catre cei mari.La indieni,arabi,dar si la evrei se practica acest obicei sub diferite forme,dar peste tot ca un semn.
In Sfanta Sriptura binecuvantarea apare sub semnul “punerii mainilor”.Prin acesta se transmite atat dreptul de mostenire cat si harul – puterea - de a fi coducatorul ales de Dumnezeu.Cand batranul Iacob binecuvinteaza pe fii lui Iosif isi pune mainile crucisi in mod special pentru a arata ca afcest semn are o semnificatie deosebita,alegand pe Efraim drept urmas direct al lui Iosif si nu pe Manase cel care era intaiul nascut. “
La fel procedeaza si Moise, la porunca lui Dumnezeu,punandu-si mainile peste Iosua(Num.27,32) Cu acelasi ritual Iisus isi pune mainile peste copii, dar si pe sfintii apostolic ii binecuvinteaza cu mainile, adica facand semnul sfintei cruci aspra lor, in clipa inaltarii la cer.Ca dovada ca primesc binecuvantarea apostolii se inchina facandu-si semnul sfintei cruci precum si crestinii de astazi.”Si i-a dus afara pana spre Betania ,si ridicandu-si mainile i-a binecuvantat ,……iar ei inchinandu-se Lui s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare.”.(Lc,24,50 )
Sfantul apostol Pavel ii scrie tanarului episcop Timotei sa nu-si puna prea usor mainile asupra nimanui.Acest, gest al punerii mainilor, insotit de coborarea Sfantului Duh care da harul preotiei celui hirotonit s-a pastrat pana in present in Biserica Ortodoxa si este singurul mod de intrare in cinul preotesc.Astfel constatam ca semnul binecuvantarii prin incrucisearea mainilor are radacini biblice si confirma inca odata veridicitatea ortodoxiei.
Dovezile scripturistice si consemnarile scriitorului Eusebiu de Cezarea vin sa confirme ca” semnul Fiului Omului “din evanghelia dupa Matei este de fapt Sfanta Cruce.
Sfanta Cruce apare pe cer ca un semn luminos – mai stralucitor de cat soarele – si va fi vazuta de chiar in puterea zilei asa cum a vazut-o si sfantul Constantin cel Mare.”Deci cam pe la ceasurile amiezii,cand ziua incepea sa scada, zicea Constantin ca vazuse cu ochi sai chiar pe cer stajuind deasupra soarelui semnul marturisitor de biruinta a unei cruci intocmita din lumina si ca odata cu ea putuse deslusi un scris glasuind “sa biruesti intru aceasta”! – dupa care la vederea unei asemenea privelisti,fusesera cuprinsi de uimire si el si intreaga oaste.”[2]
De la o margine la alta a pamantului toata lumea va vedea simultan sfanta cruce luminoasa ca un fulger si apoi Il vor vedea pe Domnul Iisus venind pe norii cerului.(Lc.21,27) Toate aceste semene cumulate vor vesti cu adevarat cea de-a doua venire .Aparitia unui semn spradic in timp nu treebuie sa duca lumea in eroare pentruca numai totalitatea lor vestesc acest eveniment. Razboaie au fost si vor fi;semen in soare si in luna vor aparea mereu. Mai ales eclipsele,stelele vor cadea continuu,cometele vor inconjura pamantul,vuetul mariiva ingrozi mereu oamenii cu vestitele taifunuri si tsunami care vor spala teritorii vaste.Dar aceasta nu inseamna ca a venit clipa cea mare daca nu se vor desfasura simultan pe fata intregului pamant.
Pe langa semnele date de Dumnezeu pentru parusie in textul Noului Testament gasim si semnele pe care Satana le va face in preajma acestui eveniment.In primul rand amintim caderea multora de la dreapta credinta,care se va realize numai prin lucrarea de ispitire a lui Satan. Pentru a-i face pe multi sa-l creada el va face chiar si minuni. Lucrarea de amagire a inceput cu Eva, L-a avut in vedere si pe Donmul Iisus si nu va scapa nimeni pentru ca sa iasa la lumina adevarul.Satan fiind un duh – inger – are putere sa faca minuni si-I va amagi pe multi mai ales in preajma celei de-a doua venire.De aceea sfintul apostol Pavel scria tesalonicenilor ca venirea Domnului este oprita de vasta lucrare care inca nu s-a implinit.”Si acum sititi ce –L opreste acum sa nu se arate decat la vremea Lui pentru ca taina faradelegii se si lucreaza,pana cand cel care o impiedica va fi dat la o parte si atunci se va arata cel faradelege .pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale ,iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan.”(2 Tes.2,6-9)
Iisus a spus: “Se vor scula Hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor face semne si minuni, ca sa duca in ratacire, de se poate, pe cei alesi.” (Mc 13,22)
Nici semnele savarsite de Satan nu pot fi evaluate si apoi sa se spuna ca a venit sfarsitul lumii acesteia. In desfasurarea evenimentului propriu zis ,Satan isi va juca rolul lui pana la capat pentru a i se demonstra de catre cei credinciosi si de ingerii lui Dumnezeu ca s-a amagit singur si drept rasplata, pierzand iubirea lui Dumnezeu, va ajunge in iad.
No comments:
Post a Comment