Divergente intre invatatura Bisericii Ortodoxe si cultul adventist privind a doua venire a Domnului

Studiind cultul A.Z.S. atat pe baza Sfintei Scripturi, dar si a docmelor Bisericii Crestine din primele veacuri, cat si al scrierilor parintilor apostolici este foarte greu de gasit puncte comune cu cultul ortodox.Teologia ortodoxa fixata in primele secole crestine s-a luptat odata cu toate aceste erezi si de aceea si-a stabilit invatatura bazata pe Sfanta Scriptura in docme. Cea mai simpla, dar cuprinzatoare marturisire de credinta ortodoxa este Crezul. La cultul adventist nu gasim o astfel de marturisire, totul bazandu-se pe “alergarea” de la un text la altul pentru ca sa se dea intelesul dorit invataturii lor.In timp au existat mai multe marturisiri de credinta care au fost schimbate mereu.

În 1872, Bisericii adventiştilor de ziua a şaptea din Battle Creek, Michigan, Statele Unite ale Americii, se publică o expunere sumară a credinţei adventiste în 25 de puncte. Acest document, uşor revizuit şi dezvoltat la 28 de capitole a apărut în Anuarul denominaţiunii din anul 1889 şi în cel din anul 1905, după care a continuat să fie tipărit an de an, până în 1914.

În urma cererilor insistente din partea conducătorilor bisericii adventiste din Africa, pentru prezentarea unei declaraţii sau mărturisiri de credinţă, care să ajute oficialităţile guvernamentale şi pe altii la o mai clara înţelegere a bisericii noastre, un comitet de patru persoane, incluzând şi pe preşedintele Conferinţei Generale, a pregătit o declaraţie cuprinzând „principalele elemente” ale credinţei, aşa cum „pot fi ele rezumate”. Această declaraţie, cuprinzând 22 de puncte fundamentale de credinţa, a fost publicată prima dată în Anuarul din 1931 şi a rămas neschimbată pâna în 1980, când sesiunea Conferinţei Generale a înlocuit această declaraţie a punctelor fundamentale de credinţă cu altă asemănătoare, dar mai cuprinzătoare, formulată în 27 de paragrafe, grupate sub titlul: „Puncte fundamentale de credinţă ale adventiştilor de ziua a şaptea”.

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea mărturiseşte credinţa trinitară şi cristologică a primelor Simboluri creştine. Ea acceptă şi mărturiseşte, de asemenea, doctrinele protestante exemplificate în formula „Sola Scriptura, Sola Fide, Sola Gratia” (Numai Scriptura, Numai Credinţa, Numai Harul). După falimentul profeţiilor lui Miller, Biserica n-a mai propus şi nici azi nu mai propune date privitoare la revenirea lui Hristos. Aceasta nu înseamnă că nu pune accent pe istoricitatea acestui eveniment şi pe necesitatea convertirii personale în vederea întâlnirii cu Dumnezeu. Pentru această Biserică Decalogul este proclamat ca legea morală supremă pentru întreaga omenire. Ziua a şaptea a săptămânii, zi dedicată odihnei este sâmbăta Sabatul şi nu duminica, aşa cum au celelalte Biserici creştine.

Vorbind de convergente, putem spune ca ne unesc doua lucruri:

· Credinta in Iisus Hristos;si

· Credinta in a doua venire a Sa.

Referitor la credinta in Iisus putem remarca faptul ca multe invataturi ale Sale nu sunt precum le-a afirmat El.I se respecta dumnezeirea dar cand vine vorba de invataturile propovaduite li se da o alta interpretare. Asa sunt invataturile despre: rai, iad, sfanta impartasanie, judecata cea mare, natura omului, invierea, etc.

Raiul incepe cu mileniul si de fapt dupa aceea nimeni nu mai intra in el. Nu putem intelege rostul acelui mileniu, daca la sfarsitul lui cei nelegiuiti inviaza pentru a fii distrusi – omorati- din nou. Cu o mie de ani mai devreme sau mai tarziu, soarta este aceeasi.

Iadul pentru credinciosii adventisti este de fapt doar o amenintare, el nu este vesnic, deoarece nu exista, ci cei necredinciosi vor pieri odata cu Satan si ingerii lui dupa lupta Archmaghedonului. Toate afirmatiile Domnului Iisus despre vesnicia iadului, pentru ei sunt simple simboluri care vor de fapt sa arate hotararea lui Dumnezeu de ai distruge pe necredinciosi si pe Satan.Si totusi in ceea ce priveste pedepsele primate dupa judecata cea mare (de executare) unii vor patimi putin iar altiimult dupa gravitatea faptelor. Nici Hellena W nu a fost hotarata daca pedeapsa dureaza mult sau putin si daca este sau nu vasnica.

Sfanta impartasanie, sfantul trup si sfantul sange al Domnului, in invatatura adventista nu este o realitate in painea si vinul cinei. Painea, nedospita, si vinul, nefermentat, sunt doar simboluri. Toate acestea pentru ca ei nu cred in lucrarea de sfintire a Sfantului Duh si nu exista nimic sfintit in lumea aceasta. De fapt neavand succesiune apostolica ei nu au primit darul preotiei si nu pot face sintiri,iar neputinta o explica prin inexistenta acestei lucrari.

Judecata cea mare, care este de fapt o analiza a dosarelor tuturor, nu este facuta de cei douazeci si patru de batrani conform Apocalipsei. Aceasta fiind in judecata de cercetare si cea de executare si are loc in Sanctuarul Ceresc inainte de invierea mortilor si in timpul mileniului. Nu intelegem de ce in timpul mileniului sunt iar judecate dosarele celor neprihaniti, daca dupa mileniu nu mai intra nimeni in rai,iar la prima judecata s-a stabilit soarta fiecaruia.Daca s-ar cerde in iertarea pacatelor sufletelor moarte in urma rugaciunilor facute de biserica si de urmasii acestora,atunci rejudecarea ar avea un sens. Dar ei nu cred in astfel de rugaciuni,chiar daca le gasim in Sfanta Scriptura la Neemia,si nu accepta iertarea sufletelor. (Neemia 9,2)

Invatatura despre natura omului este total deosebita de cea ortodoxa. Adventistii sustin ca omul nu are suflet nemuritor, contrazicand textul din Ecleziast 7,12 si altele in care se spune ca trupul se intoarce in tarana, iar sufletul se intoarce la Dumnezeu.In conceptia lor se porneste dela temenul “suflare de viata”prin care Dumnezeu l-a facut pe om si se considera ca de fapt omul e un suflet viu iar la moarte i se ia aceasta suflare.

In cartea Galuileianul ,Lucian Cristescu arata ca omul nu are decat suflare de viata care daca se ia de la el ramane doar tarana din care a fost facut,vrand sa se inteleaga prin aceasta suflare decat faptul ca omul respire si ca de fapt in om nu exista niciun suflet. Facand o schema in care omul este suma dintre tarana si suflare care da un suflet viu,reese ca la moarte prin disparitia suflarii dispsre si sufletul ramanand tarana.[1]

El recunoaste ca in Biblie apare termenul de suflet dar spune ca el ajunge in mormant odata cu trupul. Nu se tine cont ca in vechiul testament nu erea credinta in inviere si nici in existenta unui suflet personal. El spune ca sufletul ajungein groapa citand textile de la Iov33,22 si Ps.48,15, dar nu vrea sa studieze textul din psalmul 15,versetu10 unde se face deosebirea dintre suflet si trup. Acest text este folosit si de Sfantul apostol Pertru pentru a dovedi invierea Domnului.Psalmistul,inspirit de Duhul Sfant,stie ca dupa judecata particulara sufletul poate ajunge in iad,iar trupul sa fie dat putreziciunii. “Caci nu vei lasa sufletul meu in iad ,nici nu vei da pa cel sfant al Tau sa vada sticaciune” (F.ap.2,27).Daca urmarim acest subiect in cartile noului testament intelegem lamurit existenta acestui suflet personal si constient.In unele texte se foloseste termenul de duh inloc de suflet.Asa este cazul invierii ficei lui Iair.”Si duhul ei s-a intos si a inviat indata”(Lc.8.55)Despre Eutihie.cel care a cazut de la etajul al treilea Sfantul Apostol Pavel spune ca “nu va tulburati ca sufletu lui este in el”(F.Ap. 220,10). In apocalipsa sfintul apostol Ioan vede sufletele matirilor care au suferit pentru Dumnezeu,iar aceste sunt constiente discutand cu Dumnezeu.”Si cand a deschis pecetea a cincea am vazut sub jertfelnic sufletele celor injunghiati pentrucuvantul lui Dumnezeusi pentru marturia pe care au adus-o.Si strigau cu glas mare si ziceau:Pana cand Stapane sfinte si adevatate nu vei judeca si vei razbuna sangele nostrum fata de cei ce locuiesc pe pamant”(Ap.6,9-10)Deci aceasta discutie are loc inainte de inviere si sufletele martirilor sunt constiente.In capitolul 20 apar din nou sufletele acestea tot inainte de inviere.( Ap.20,14)

Sfantul Maxim Marturisitorul (+662) ,traind intr-o epoca framantata de multe dispute religioase ,scria in Epistola catre Prea Sfintitul si Prea FericitulArhiepiscop Ioan ca sufletul nu poate fi trupesc,corporal.Se face o deosebire totala intre materia corporala si substanta sufltului.Autorul expica diferenta intre cele doua elemente care compun omul,aratand ca:”sufletul e altceva dupa fiinta decat existenta organica a trupului si nu ca trup in trup,cum socotesc noii intelepti si dogmatisti celor ce nu pot fi dovedite,ci il contempla ca simplu si unitar in cele impartite si nehotarnicite si schimbator ca schimbator iar miscator ca avind spre ce se misca.”[2]

Ei sustin ca ideea sufletului nemuritor vine de la Platon si ii contrazic chiar pe inaintasii lor. W. Miller credea in nemurirea sufletului. Numai dupa ce au plecat din biserica metodista EWhite adera la conceptul de suflet inconstient,iar in anul1847 se pun bazele acestui concept si al al faptului ca iadul nu va fi vesnic

Dupa a ceasta invatatura inseamna ca Iisus a coborat degeaba in iad pentru a propovadui sufletelor care de la Noe Il asteptau pentru ca fiind moarte nu avea cui predica. (cf 1 Petru 3,18 – 20 ) Oare Iisus nu stia aceasta,sau Sfantul Petru a gresit si ar trebui scos acest text din Biblie?

.Despre inviere am arata ca sustin doua invieri: inainte si dupa mileniu, fara sa o mai punem la socoteala pe cea speciala dinnaintea invierii celor neprihaniti. Tot in manualul lor de docmatica gasim afirmatia ca de fapt mai e o inviere, inainte de a doua venire, a celor nelegiuiti care l-au torturat pe Iisus. Nu se spune ce se intampla cu acestia, inviaza, dar nu intra in mileniu, dar nici nu se spune daca mor sau nu. Ei au parte de o inviere speciala. Deci este vorba de trei invieri,cum am vazut in capitolul anterior.. Deci nu se intelege ce rost mai are judecata din timpul mileniului. Cei ce inviaza dupa mileniu au fost judecati de doua ori; odata la judecata de cercetare si apoi la judecata de executare. Toata aceasta invatatura adventista nu are un suport biblic negasindu-se in Sfanta Scriptura niciun text referitor la judecata de cercetare a dosasrelor sau la Cartea Mortilor, unde sunt trecute numele celor care n-au fost alesi pentru Cartea Vietii. Toate aceste invataturi intemeiate pe “viziunile”Elenei White aveau sa aduca mari dispute chiar in cultul Adventist aparand disensiuni. Una din cele mai mari dispute din adventism a fost inaugurată de întâlnirea de la Glacier View din 1980. Această criză a pornit de la cele 900 de pagini de cercetare ale lui Dr. Desmond Ford numite Daniel 8:14, the Investigative Judgment, and the Kingdom of God. Lucrarea punea la îndoială poziţia bisericii în legătură cu „judecata de cercetare". Întâlnirile de la Glacier View, aproape de parcul Estes din Colorado au respins propunerea lui Ford. Schisma cauzată de această respingere a avut ca rezultat scoaterea lui Ford din învăţământ şi retragerea legitimaţiei. Mulţi alţii au părăsit Biserica AZS în anii 1980, unii fiind atraşi de mişcarea lui R. Brinsmead, alţii fiind atraşi de mişcarea lui D. Ford, iar alţii din diverse alte motive. În anii care au urmat, D. Ford a activat prin lucrarea independentă Good News Unlimited.Din anii 1970, dezbaterile privind inspiraţia lui Ellen White au fost foarte aprinse. Câţiva adventişti americani influenţi, cum au fost Walter Rea şi Dale Ratzlaff, au părăsit Biserica şi au devenit critici virulenţi ai învăţăturilor ei, în special ale celor legate de Ellen White. În paralel cu aceste evenimente, mulţi cercetători adventişti au adoptat perspective mai moderate cu privire la inspiraţia ei. Poziţia oficială a bisericii legată de darul profetic al lui Ellen White a rămas însă neschimbată. Întâlnirile acestora constau din întrebări care se puneau teologilor adventişti de către aceşti reprezentanţi ai evanghelicilor. Martin s-a remarcat printr-o serie de întrebări ce s-au ridicat în urma studiul său al surselor originale adventiste. Una dintre cele mai mari probleme pe care evanghelicii au ridicat-o a fost cantitate uriaşă de literatură care contrazicea în mod clar restul de declaraţii oficiale ale Conferinţei Generale a Adventismului de Ziua a Şaptea si chiar Biblia.

De pildă, alături de afirmaţiile ortodoxe ale persoanei, naturii şi lucrării lui Hristos, publicaţiile adventiste mai conţin de asemenea articole care susţin "arianismul" (doctrina creării Fiului de către Dumnezeu Tatăl, prima dată enunţată de Arius din Alexandria în sec. al IV-lea d. H., prin care l-a denumit "prima creatură a lui Dumnezeu"!), sau sugestia că Isus a avut o natură păcătoasă, teoria ispăşirii incomplete (neterminate), şi "galatianismul" (altfel numit "legalism", pentru că susţine mântuirea prin ţinerea legii şi apărut pentru prima dată în regiunea Galatei unde Pavel a predicat evanghelia apoi le-a scris creştinilor de acolo să o ţină aşa cum le-a transmis-o de prima dată), şi sectarianismul extrem.

Martin a susţinut că el poate documenta cu citate din abundenţă alte numeroase afirmaţii ce erau fără echivoc, eretice. Teologii adventişti au fost atât şocaţi cât şi înspăimântaţi de dovezile ce le-au fost prezentate. Pentru că adventismul pune un mare accent pe o progresivă înţelegere biblică, de-a lungul existenţei lor adventiştii au şovăit în adoptarea vreunui crez formal. Chiar şi mărturia lor de credinţă cunoscută sub numele de "27 de Crezuri Fundamentale" permite schimbarea şi revizuirea. Astfel din punct de vedere istoric se poate observa cum lipsa unui crez oficial (formal) şi sublinierea înţelegerii biblice progresive au făcut loc unui larg spectru de interpretări doctrinare aberante ce sunt răspândite printre adventişti. Ca şi în anii '50 şi astăzi această toleranţă faţă de vederile divergente şi uneori chiar faţă de cele eretice au afectat enorm unitatea şi sănătatea doctrinară a acestei denominaţiuni. Faptul acesta a devenit o problemă critică pentru evanghelicii prezenţi la dialog deoarece se găseau în imposibilitatea de a reprezenta corect adventismul lumii evanghelice, din moment ce chiar adventiştilor le lipsea consensul asupra doctrinelor lor.

La dialogul ce a avut loc între anii 1955-1956 Martin i-a mai acuzat pe adventişti de ambiguitate doctrinară în cel mai rău caz, sau de lipsă de disciplină doctrinară în rândurile lor, în cel mai bun caz! Atunci, evanghelicii au afirmat în faţa Conferinţei Generale a Adventismului de Ziua a Şaptea că dacă în rândurile lor se va mai îngădui susţinerea unor erezii ca cea a arianismului şi a galatianismului atunci îşi vor merita pe deplin calificativul teologic de "cult". Dar spre meritul lor, teologii adventişti prezenţi la acest dialog au repudiat poziţiile exprimate mai sus şi au promis că învăţăturile aberante aflate în contradicţie cu doctrinele declarate ale Adventismului de Ziua a Şaptea vor fi analizate de către Conferinţa Generală. Aceştia au mai afirmat şi că majoritatea acestor învăţături, dacă nu chiar toate, nu reprezintă teologia adventistă, ci doar exprimă opinia unora ce aparţineau, conform lui Froom, "facţiunii lunatice".

Ne mai amintind celelalte deosebiri de Biserica Ortodoxa, cum ar fi sarbatorile, animalele curate, bauturile si ritualul serviciului religios, cred ca ne-am facut o impresie despre marea deosebire dintre Biserica Ortodoxa si cultul adventist. Oricat am fi de intelegatori, in numele ecumenismului, nu putem trece peste toate acestea. Nici Origen (.185-254 e. c.) , cel care a sustinut ca in bunatatea Sa, Dumnezeu ar putea sa ierte si pe diavoli de pacatele lor, nu cred ca ar putea spune ca aceste invataturi adventiste sunt conforme cu biblia si pe acestia i-a ales Dumnezeu sa fie poporul Lui in detrimentul tuturor celorlalti crestini. Negasind puncte comune, nu pot sa existe discutii privind apropierea intre cele doua culte.

Se poate observa foarte usor si faptul ca aceal calcul referitor la cele 2300 de seri si dimineti este fortat:

- Anaizand datele istorice constatam ca Artaxerxes I a domnit intre anii 465 – 424 i.Hr. O domnie destul de frumoasa si cu multe victorii,dar si cu o bunastare pentru supusi.

- Urmarind textul din cartea Ezdra capitolele 1 si 2 aflam ca decretul de zidire a Iersalimului s-a dat “ in anul al douazecelea al regelui Artaxerxes” ( II Ezdra 1,1 si 2,1)

Punand cele doua date in corelare cu anul luat ca punct de reper pentru calculul facut de adventisti constatam ca lucrurile nu sunt clare.Scazand din anul 465,anul de urcare pe tron a lui Artaxerxes ,20 de ani, cum scrie Ezdra, ajungem la anul 445 i.Hr.. Aceleasi texte biblice le folosesc si adventistii,dar nu stiu cum au ajuns la anul 457 i.Hr. De fapt daca o luam invers,de la anul 1 spre anul 457 a.H conform textului din Daniel 9,25 putem scadea cele saizeci si noua de saptamani si rezulta acest an(457 I.Hr.) dar el nu corespunde cu realitatea bibilica. Oare cine a gresit,ei sau Dumnezeu?

Nici textul din Daniel 9,25 nu este explicit. Ingerul a pus:”Sa sti si sa intalegi ca de la iesirea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pana la Cel Uns – Cel-Vestit - sunt sapte saptamani si saizeci si doua desaptamani.” La care eveniment se refera;la nastere sau la botez cand Iisus este facut cunascut lumii?

Apoi in versetul 26 ingerul a spus ca “dupa cele saizeci si doua de saptamani Cel Uns va piei fara sa se gaseasca vreo vina in El.”Deci Iisus trebuia sa moara in anul 27d.Hr.,fara a mai socoti cei patru ani pe care Dionisie Exiguul i-a omis la intocmirea calendarului. Di nou este o neconcordasnta cu textul Noului Testament unde Sfantul Luca scrie ca Iisus a fost boteza ca la 30 de ani cand a si inceput sa propovaduiasca.(Luca 3,23) De fapt la vechii evrei niciun tanar nu putea sa fie invatator (adica sa aiba ucenici) si sa citeasca in templu din Vechiul Testament daca nu avea 30 de ani. Deci si aici se face o eroare dar adventistii nu o observa caci altfel nu le-ar fi iesit calculele.

Verstul 27 vorbeste despre un legamant,dar si de incetarea jertfei in templu. Adventistii eronat calculeaza incetarea jertfei in anul 30 d.Hr. pentru ca ea a continuat pana in anul 70 cand a fost daramat templul si odata cu el intregul Ierusalim Deasemenea, introducerea acelei saptamani depaseste pe cele saizeci si doua anuntate in versetul 26. Referitor la incheierea unui legamant nu gasim nimic scris in Noul Testament.Tote aceste calcule sunt facute cu scopul de a-si acopri gresala facuta in 1844 si a se pretinde o grupare profetica.adventistii vorbesc cu multa convingere de spiritual prophetic al cultului lor dar mai ales de cel al Hellenei W.

---

[1] Lucian Cristescu. Galileianul.Bucuresti 2002. pag 327.

[2] Sfantul Maxim Martrisitorul Epistole. Parinti Bisericest 82 I B M al BOR Bucuresti 1990 pag 50