Judecata particulara

Pentru ca rasplata lui Dumnezeu sa fie dreapta si cei buni sa primeasca pe drept bunatatea Lui, iar cei rai pedeapsa meritata, trebuie sa existe o judecata. Aceasta judecata este de doua feluri dupa modul cum se desfasoara: judecata particulara si judecata universala.

Judecata particulara are loc imediat dupa moartea omului si are ca scop trecerea sufletului in locul asteptarii raiului sau asteptarii iadului. Textele biblice ne arata ca aceasta are loc imediat dupa moarte. In discutia dintre cel care a plecat, incredintand averea sa slugilor si sluga cea rea, stapanul judecand drept cere pedepsirea acestei slugi. Deci nu ii spune ca va fi judecat la sfarsitul veacului, ci da porunca sa i se ia talantul si sa fie aruncat in inturnericul cel de afara – iad. Stapanul este bunul Dumnezeu care imparte fiecaruia dintre noi darurile sale reprezentate prin talanti.

Slugile – robii – care inmultesc talanti sunt oamenii care prin credinta sporesc darurile lui Dumnezeu facandu-le sa rodeasca prin fapte bune si iubire. Sluga cea rea reprezista oamenii care, invidiosi si egoisti, inchid in ei harul lui Dumnezeu nelasandu-i nici pe altii sa sporeasca in fapte bune si iubire. Constatand ca sluga cea vicleana stia ca stapanul va veni, asa cum stim cu toti ca Iisus va veni, a ascuns talantul sau. Judecarea i se face imediat, ceea ce inseamna ca in ziua in care sufletul va ajunge la Dumnezeu, Fiul ne va si judeca pentru viata aceasta, iar rasplata va veni imediat (Mt 35,20).

Aceleasi invataturi le gasim si in parabola cu bogatul nemilostiv si sarmanul Lazar. Actiunea se petrece insa in lumea sufletelor, acolo unde sufletul bogatului vazandu-l pe Lazar, pe care il cunostea din viata de zi cu zi, il roaga pe Avraam sa il trimita la casa tatalui sau unde mai avea inca cinci frati. Judecata si rasplata faptelor celor doi protagonisti au loc imediat dupa moarte (Lc. 16,22-23).

Bogatul ducea grijile fratilor lui care erau in viata aceasta si care nu erau credinciosi.

Toata aceasta judecata particulara o face Domnul Iisus Hristos. El a primit de la Tatal aceasta putere pentru ca Dumnezeu vrea ca oamenii sa fie judecati tot de un om “ .... “ (Ioan 5,22-23).

De fapt judecata particulara incepe din viata aceasta. Cel ce isi pune in sufletul sau sa-L urmeze pe Iisus, chiar daca va si pacatui, caci om fara de pacat nu este, dar il va urma, acela se va mantui. Iisus spunea .”Cel ce va credesi se va boteza se va mantui,iar cei ce nu vor crede se vor osandi”... (Mc 16,16)

Daca la judecata universala vom primi rasplata faptelor noastre conform (Cf Ap 20,12). la judecata particulara se va tine cont de credinta noastra. In discutia cu Nicodim, el spunea:Cel ce crede in El nu este judecat iar cel ce nu crede a si fost judecat,fiindca nu a crezut in numele Celui Unuia-Nascut,Fiul lui Dumnezeu” ..( In 3,18)

Aceasta judecata are ca scop convingerea celor care nu-s nici credinciosi nici necredinciosi sa se hotarasca ce cale aleg pentru judecata finala. Despre ei scria in apocalipsa Sfantul Ioan “Stiu faptele tale;ca nu esti nici rece nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte “.... (Ap 3,15-16).

Nu pot fi judecati definitiv pentru ca prin rugaciunile celor dragi, dar si prin milostenile pe care le vor face acestia din bunurile ramase din truda lor pot deveni fierbinti in iubirea fata de Dumnezeu si dobandesc iertarea pacatelor la judecata universala.

Daca la aceasta judecata exista un dialog intre sufletul omului, acuzat de Satan si aparat de ingerul pazitor, la judecata universala totul este prestabilit. Ingerii vor alege pe cei buni de cei rai fara a exista explicatii pentru calea pe care trebuie sa o urmeze fiecare.

Judecata particulara are loc imediat dupa moarte, precum scria Sfantul Pavel evreilor .”Si precum este randuit oamenilor odata sa moara,iar dupa aceea sa fie judecata”... (Iev 9,27). De judecata particulara au parte doar sufletele, dar dupa inviere si trupurile vor primi bucuria sau pedeapsa data cu aceasta ocazie. Nu ar fi drept daca sufletul ar patimi singur pentru pacatele savarsite de trup sau pentru placerile trupului. Daca pana la invierea cea mare doar sufletele ajung in rai. “si dupa ce a deschis pecetea a cincea am vazut sub jertfelnic sufletele celor injunghiati pentru cuvantul lui Dumnezeu sipentru marturia pe care au facut-o” (Ap 6,9).. sau in iad, dupa aceea omul – trup si suflet – este cel care patimeste pentru faptele vietii acesteia.

Judecata particulara este posibila datorita faptului ca sufletul nu moare odata cu trupul. De fapt este nemuritor si se intoarce la Dumnezeu dupa iesirea din trup: “Si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost iar sufletul sa se intoarca la Dunbezeu,”. (Eclz 12,7).

Acest suflet ajunge provizoriu in rai sau in iad dupa judecata particulara, dar poate fi reabilitat sau condamnat definitiv doar dupa judecata universala. De aceasta judecata particulara au parte doar crestinii, cei ce au trait inainte de invierea Domnului nu au avut parte de aceasta judecata. Ei au fost judecati in momentul in care Iisus a mers la iad, inainte de inviere, pentru a-i invia pe Adam si pe toti dreptii Vechiului Testament.

Sufletele lor nu erau in iad,ci in Seol, adica in locul asteptarii. Acolo nu era nici chin, dar nici bucurie. Pentru aceste suflete Iisus a coborat in partile cele mai de jos ale pamantului ca odata cu invierea Sa sa poata intra in rai si sufletele patriarhilor si sfintilor dinaintea nasterii Sale.

Despre aceasta pogorare Sf. Petru scria: “Care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare care fusesera neascultatoare altadata cand indelunga-rabdare a lui Dumnezeu,asepta in zilele lui Noe si se pregatea corabia in care putine suflete,adico opt,s-au mantuit prin apa” (1 P. 3,19-20)

Iisus nu venise doar pentru contemporanii sai si pentru generatiile urmatoare, ci pentru toti oamenii, de la Adam pana la ultimul nascut inainte de ziua cea mare a venirii Sale. De aceea trebuie sa se coboare in Seol si sa propovaduiasca mortilor. (1 Petru 4,5-6). Aceasta inseamna ca sufletele asteptau in acea inchisoare sa li se propavaduiasca cuvantul lui Dumnezeu si sa se bucure la vederea Mantuitorului cantand: “Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si toate cate sunt in acestea .” ( Ap 5,13)

De coborarea lui Iisus la sufletele din Seol marturiseste si Sfantul Pavel scriind efesenilor “Iar aceea ca :S-a suit _ ce inseamna ca s-a coborat in partile cele mai de jos ale pamantului?” (Ef 4,9).

Acolo era asteptat de toti dreptii Vechiului Testament care au primit si au crezut in proorocirile care vesteau venirea Sa.

In privinta chinurilor iadului putem crede ca ele au inceput doar odata cu invierea Domnului. De asemenea si raiul tot atunci s-a deschis, pentru acesti drepti si pentru talharul de pe cruce. Sfantul Apostol Pavel spune ca Dumnezeu a randuit ca cei dinainte sa nu ia “inaintea noastra” cele promise.

Iisus spunea ca iadul este rasplata faptelor rele,dovedind ca vom fi judecati pentru faradelegile noastre. (Matei 7.23) El condamna oamenii, dar si comunitatile, care se complac intr-un trai lipsit de credinta si de morala. Cetatea Capernaum este judecata prin comparatia cu Sodoma “Si tu Capernaume :N- ai fost inaltat pana la cer? Pana la iad vei fi coborat...” (Mt 11,23). Daca oamenii intr-o comunitate traiesc laolalta cei buni cu cei rai, dupa judecata particulara se face prima separare.

In parabola nuntii, fiul de imparat, nevenind cei chemati, au fost invitati cei care erau pe ulite si la raspantiile drumurilor. Fiind invitati la nunta, bineinteles, trebuiau sa vina imbracati decent pentru a fi primiti. Printre ei insa a fost unul care nu a cinstit nunta prin tinuta sa si imparatul vazandu-l l-a intrebat: “Prietene cum ai intrat aici fara haine de nunta?........Legati-l de maini si picioare si aruncati-l in intunericul de afara Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor.” . (Mt 22,12). Deci judecata acestuia a fost imediata, nu la sfarsitul veacurilor, chiar daca chinurile iadului nu incepusera. Plangerea si scrasnirea dintilor vor fii in viitor “ ..” (Matei 22,13).

Celor care au trecut in lumea de dincolo inainte de invierea Domnului si nu au cunoscut religia crestina, pentru a nu putea spune la judecata ca n-au auzit de imparatia cerurilor le-a propovaduit insusi Iisus coborandu-Se la ei in locul asteptarii – Seol.

Efesenilor le scria Sfantul Pavel ca Iisus este singurul care S-a suit la ceruri si S-a coborat in cele mai de jos ale pamantului, convingandu-i pe multi sa creada in El. “...” (Ef 4,8).

Sfantul Petru este mult mai explicit, spunand ca a coborat sa propovaduiasca sufletelor cele aflata in inchisoare de pe vremea lui Noe “...” (1 Petru 3,19).

Numai dupa ce toate sufletele vor auzi cuvantul lui Dumnezeu se poate face cu dreptate judecata cea mare. Altfel cei care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu nu pot fi judecati dupa legea Lui. Judecata particulara se incheie cu un canon – pedeapsa – pe care fiecare suflet trebuie sa-l impartaseasca inainte de judecata universala. Faptele iertate la judecata particulara nu vor mai constitui acuzatii la judecata universala la care vor lua parte toti oamenii dupa invierea de obste. De aceea ii spunea ingerul Sfantului Ioan ca sunt fericiti cei care au parte de prima inviere .... (Ap 20,6).

La aceasta judecata iau parte si ingerii ca martori si aparatori ai nostri, iar judecatorul Iisus va hotara soarta fiecarui suflet. In perioada scursa de la judecata particulara si pana la judecata de obste, biserica este datoare sa se roage pentru iertarea acelor suflete. Doar in Biserica Ortodoxa si cea Catolica se fac rugaciuni pentru sufletele celor adormiti, iar credinciosii sunt invatati sa se roage pentru ele. Stiut fiind ca iadul este caderea din iubirea lui Dumnezeu – locul unde nu este iubire – crestinii se roaga ca Dumnezeu sa nu ii paraseasca pe cei care au gresit.