Ca orice actiune a lui Dumnezeu, parusia va avea loc aici pe pamant si la ea vor lua parte toti oamenii. La nasterea Mantuitorului au participat activ oamenii, ingerii si cerul. La rastignire si inviere, la fel. Si la a doua venire tot universul va participa. Dumnezeu, a tot prezent, va fi in centrul actiuni, dar totul va avea ca scop mantuirea omenirii. Atat Satan cat si Dumnezeu se vor lupta pentru sufletele cele credincioase. Lupta lui Dumnezeu o vor duce ingerii, oamenii cei credinciosi care se vor lupta cu ispita pana in ultimele clipe, sub conducerea Domnului Iisus Hristos. Privit ca un scenariu, toata aceasta actiune va cuprinde intregul univers.
Incepe pe pamant, se dezvolta cuprinzand si cerul si cerurile si se incheie tot pe pamant. O zi obisnuita. Soarele rasare ca de obicei. Oamenii pornesc la lucru ca in orice zi si nimic nu pare sa fie schimbat:”Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau, pana in ziua in care a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti” (Luca 17,26-27).
Deodata, cand soarele straluceste puternic, apare pe bolta cereasca o cruce imensa care se poate vedea de pe tot globul pamantesc. Odata cu aparitia ei, un sunet ca de vuiet de mare precum este cel ce se aude inaintea cutremurelor cuprinde vazduhul si toti se vor uita nedumeriti in toate partile, ca la coborarea Sfantului Duh.
Acest sunet va face pe fiecare sa isi intrerupa orice activitate si sa caute sa inteleaga ce se intampla. Cei fricosi vor pieri de groaza, iar cei necredinciosi vor cauta o scapare. Cei credinciosi vor intelege ca a venit ziua cea mare a dreptatii. Vuietul se schimba in glas de arhanghel si de trambita care vesteste venirea Fiului lui Dumnezeu. “Pentru ca insusi Domnul intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu se va pogora din cer si cei morti intru Hristos vor invia intai.” (1 Tes 4,16)
Trambita va rasuna atat de puternic incat o vor auzi cu totii, si vii si mortii. Soarele se va intuneca si luna isi va pierde lumina, iar pe bolta cereasca va straluci semnul Fiului Omului. Unii vor fugi dezorientati nestiint ce sa faca, iar Satan va promite tuturor scapare din aceasta groaza daca se inchina lui. El are putere sa faca minuni si acum este timpul sa isi dovedeasca maiestria pentr a pune stapanire pe cat mai multe suflete. El stie ca va urma o mare lupta intre el si ingerii cei buni, intre credinciosi si necredinciosi. De aceea are nevoie de cati mai multi adepti.
Sfantul Petru descrie aceste momente ale zilelor din urma astfel: “Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna Duhul meu peste tot trupul...si minuni voi face sus in cer si jos pe pamant semne: sange si foc si fumegare de fum. Soarele se va schimba in intuneric si luna in sange inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si stralucita.” (F.ap. 2,17-19).
Acum lumea se va imparti in doua: cei credinciosi vor chema numele Domnului si se vor mantui, iar cei necredinciosi vor cauta sa-si scape viata nestiind ca Iisus a spus ca cel ce tine la sufletul sau, il va pierde.
Chemand numele Domnului, cei credinciosi se vor mantui (Fap 2,21).
Pentru ca tabloul acestei zile sa fie complet va avea loc minunea cea mare a invierii mortilor. O zi fara seara pentru ca soarele nu mai exista ci plina de lumina dumnezeiasca. O zi ca si primele 3 zile ale creatiei – de fapt ere geologice, o zi la Dumnezeu fiind de o mie de ani. (2 Pet 3,8)
Iar despre modul cum va veni aceasta zi, Sfantul Petru zice:” Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile arzand, se vor desface si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui” (2 Pet 3,10).
Lumina lui Dumnezeu va lumina intreg universul si in aceasta se vor descoperi toate faptele oamenilor care inviati se vor arata in fata Creatorului pentru judecata cea mare. Invierea va avea loc in aceasta mare zi, dar ea va fi pentru toti; si pentru cei morti si pentr cei vii. Mortii vor invia precum i-a aratat Domnul lui Iezechil. La porunca lui Dumnezeu un vuiet s-a auzit si oasele au prins viata si mortii au inviat:” Si cand am proorocit iata, s-a facut un vuiet si o miscare si oasele au inceput sa se apropie, fiecare os la incheietura sa... asa graieste Domnul Dumnezeu: Duhule, vino in cele patru vanturi si sufla peste mortii acestia si vor invia !” (Iezechil 37,9-10).
Deci si acum apare vuietul care vesteste coborarea Duhului lui Dumnezeu pentru a da viata trupurilor.
Referitor la inviere apar doua termene: invierea intai si invierea a doua. De invierea cea de intai au parte doar sufletele si nu trupurile. Este vorba de sufletele pe care Satan inca le mai tinea in iad dupa judecata particulara, dar care acum in ziua cea mare nu au vrut sa primeasca semnul fiarei. Acestia au inviat inaintea celorlalti (Ap 20,4-5). De fapt de invierea intai au parte si cei ce dupa ce au facut faptele rele s-au intors la Dumnezeu, pocaindu-se. De aceea tatal din pilda fiului risipitor spunea despre fiul sau ca “fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat” (Lc 15,32). La fel scria si Sfantul Ioan Bisericii din Sardes: “Iar ingerului Bisericii din Sardes scrie-i: Acestea zice Cel ce are cele 7 duhuri ale Lui Dumnezeu si 7 stele: Stiu faptele tale, ca ai nume, ca traiesti, dar esti mort.” (Ap 3,1 ).
Aceasta inseamna ca ori de cate ori pacatuim, murim, iar cand ne pocaim si rascumparam pacatele prin fapte bune, inviem pentru Dumnezeu.
A doua inviere este cea de obste, atunci cand inviaza si trupurile. Sufleteste putem muri si invia de mai multe ori, sufletul fiind nepieritor, dar trupeste o data murim si o data inviem. Aceasta inviere este cea de la sfarsitul veacurilor, atunci cand va veni Fiul Omului. Sufletele fiind nemuritoare, invierea lor inseamna de fapt intrarea lor in rai. Trupurile din viata aceasta sunt muritoare, dar dupa invierea cea de obste toate devin nemuritoare asa cum spunea Iisus. “Iar cei ce se vor invrednici sa dobandeasca veacul acela si invierea cea din morti nici nu se insoara, nici nu se marita caci nici sa moara nu mai pot, caci sunt la fel cu ingerii si sunt fii lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii.” (Lc 20,35-36).
Aceasta este bucuria cea mare a credinciosilor si intristarea necredinciosilor care vor suferi vesnic chinurile iadului. Invierea va fi atat pentru cei morti cat si pentr cei vii, fiind de fapt o schimbare a trupurilor. Din trupuri muritoare si supuse ispitei, prin inviere, toate vor deveni nemuritoare si nu vor mai putea pacatui.
Sfantul Apostol Pavel scria celor din Tesalonic :”Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas,vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh,… “ (1 Tes. 4,17)
Omeneste ne intrebam cum e posibil ca omul sa-L intampine pe Iisus pe nori. Raspunsul il da tot Apostolul Pavel zicand: “Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba, deodata intr-o clipeala de ochi la trambita cea de apoi. Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba” (1 Cor. 15,51-52)
Aceasta schimbare trupeasca ii va face pe oameni sa devina ca ingerii lui Dumnezeu si fiind fii ai lui Dumnezeu vor fi si fii ai invierii.
Invierea este evenimentul principal al acestei zile,dar nu singurul. Odata cu aratarea pe cer a fiului lui Dumnezeu tot universul se va schimba, arzand toate si aparand un cer nou si un pamant nou, cum scria Sfantul Apostol Petru.
Intreaga creatie se va schimba devenind foarte buna asa cum a fost creata. Atunci Dumnezeu constata ca toate erau “bune foarte”, iar acum prin inviere se va recapata acea stare. Adam a fost creat cu putinta de a nu muri, dar el a ales neascultarea devenind muritor. Acum dobandeste nemurirea si devine vesnic.
Sfantul Grigore Palama spune ca se sfinteste si se indumnezeieste devenind nemuritor. Starea trupurilor dupa inviere este cu totul alta decat cea din viata aceasta. Insasi trupul Domnului Iisus dupa inviere a avut o alta stare. In afara de nemurire, trupul sau a devenit liber de starea materiala si de durere; a devenit duhovnicesc, adica cu insusirile unui duh. El nu i-a dat voie Mariei Magdalena sa se atinga de el pentru ca nu putea fii pipait. Abia dupa ce s-a dus la Tatal, trupul sau putea fii pipait: “Nu te atinge de mine pentru ca inca nu m-am dus la Tatal, spune la fratii mei si lui Petru ca ma duc la Tatal meu si la Tatal vostru. “ (Ioan 20,17).Trupul sau a trecut prin usile incuiate si s-a aratat ucenicilor. Pentru a-i convinge de realitatea Sa le cere ceva de mancare. Aceasta el a facut-o ca sa : “invedereze adevarul inverii”[1]
Asa vor invia si trupurile noastre, precum spune apostolul neamurilor: “Asa este si invierea mortilor: se seamana trupul intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune; se seamana intru necinste, inviaza intru slava; se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere; se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc” ( 1 Cor 15,42-44).Interpretand acest text Pr. Prof Dumitru Staniloaei scri:’Daca sete greu de determinat chipul lumii celei noi,si mai greu e de determinat chipul trupurilor inviate. Ne aflam mereu in fata unei ordine pnevmatice ,apofatice.Sfantul Apostol Pavel da numai sase determinari generale ale acestor trupuri,opuse altor sase ale trupurilor actuale.Daca trupurile de acum sunt slabe,naturale sau psihice,stricacioase,muritoare,pamantesti si acoperite de necinste,acelea vor fi pline de putere,duhovnicestiu,nestricacioase,nemuritoare,ceresti si imbricate in slava.”[2]
Termenul de “trup duhovnicesc” trebuie inteles ca ca un trup plin de substanta, indumnezeit si nu un duh care are doar forma.
“ Misterul trupului înviat ºi al universului restaurat e misterul materiei înduhovnicite. Dar materia nu e o uniformitate monotonã, ci e organizatã în unitãþi legate între ele prin ”ratiunile” lor. Iar trupul omului este tot asa de mult destinat eternitãtii în unicitatea lui, ca si sufletul lui, ca si persoana lui. Prin Duhul Sfânt se transfigureazã trupul individual al Domnului pe Tabor, anticipând starea lui de dupã înviere si de la a doua venire. Prin Duhul Sfânt extins în trupurile înviate, vor fi si ele dupã chipul trupului lui Hristos, dar nu se vor confunda, nici cu el, nici între ele. ”Fie ca si noi, zice Teofan Kerameus, dupã sase zile, adicã dupã trecerea acestei lumi zidite în sase zile, sã ne ridicãm pe muntele mai presus de ceruri, unde e petrecerea sfintilor si sã vedem harul fulgurant al Dumnezeirii si sã fim acoperiti de norul Duhului si sã cunoastem mai clar si mai curat taina Treimii”. Precum se vede, mereu se vorbeste despre sfinti la plural. Trupurile înviate rãmân neschimbate dupã fiintã, dar vor fi înduhovnicite. Se va schimba din stricãcios în nestricãcios, si se va ridica din smerenie la înãltimea strãlucirii. Dar nu vor înceta de a fi trupuri, nici nu va iesi trupul din starea naturalã proprie. Se va ridica însã din muritor în nemuritor. ”Seamãnã-se, zice, în stricãciune, se ridicã în nestricãciune; seamãnã-se în necinste, se ridicã întru slavã; seamãnã-se întru slãbiciune, se ridicã în putere; seamãnã-se trup sufletesc, se ridicã trup duhovnicesc”. Chiar si trupurile de acum ale dreptilor sunt duhovnicesti prin lucrarea Duhului sãlãsluit în ele. Dar atunci vor fi mai subtiri si mai usoare, ca sã poatã umbla si prin aer, si mai duhovniceti. Cuvântãtorii de Dumnezeu spun cã Duhul va rãmâne necontenit în trupul lor. De aceea credem cã vor fi si carne si trup (kai sarka kai swma). Ce numim om? Pe amândouã, sau numai una? Desigur cã perechea celor douã.”[3]
Aceste trupuri nu au suferinte si nici boli nu vor mai exista. Sfantul Ioan a auzit ingerul care i-a zis ca Dumnezeu “va sterge orice lacrima din ochii lor si moartea nu va mai fi; nici plangere, nici strigat, nici durere nu va mai fi, caci cele dintai au trecut” (Ap 21,4)
Un singur lucru nu a spus Iisus: care este varsta la care vor invia trupurilor. S-au facut multe speculatii, unii spunand ca vom invia la varsta la care a inviat El – aproximativ 33 de ani; altii ca vom invia la varsta la care murim. Prima varianta este convenabila, dar ca sa inviezi un batran de 90 de ani cred ca nu le-ar conveni nici celor ce au ajuns la aceasta varsta aici pe lumea aceasta.
Intr-o discutie cu apostolii, fiind intrebat de catre ei, ce vor primi ca l-au urmat, Iisus le-a spus ca la “invierea din nou a lumii” ei vor judeca cele douasprezece semintii ale lui Israel. (Matei 19,28).In textul grec apare cuvantul “ paliggenesia “ care s-ar traduce prin renasterea sau nasterea din nou a lumii.Si in textul Bibliei din 1968 editat de I B de Misiune Ortodoxa se foloseste aceasta traducere. Deci invierea va fii de fapt o nastere din nou, asa cum si sfantul botez este o nastere din nou. “Adevarat zic tie de nu se va naste cineva din apa si din duh nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu.” (Ioan 3,5)
No comments:
Post a Comment